Discours de l’Ambassadeur prononcé à la cérémonie de commémoration au cimetière Eternitatea de Galati

Domnul prefect,
Domnule preşedinte al consiliului judeţean ;
Domnul primar ;
Domnilor veterani ;
Doamnelor şi domnilor,
Dragi tineri,

Ne-am reunit astăzi, la Galaţi, la cimitirul Eternitatea, pentru a comemora cea de-a 95-a aniversare a Armistiţiului de după Primul Război Mondial şi să aducem un omagiu celor care şi-au dat viaţa pentru Franţa, în toate conflictele.
Nu este o întâmplare dacă data de 11 noiembrie a fost aleasă în urmă cu doi ani, pentru a aduce omagiu celor care şi-au dat viaţa pentru Franţa în toate conflictele. Acest război a fost foarte violent, a făcut, în medie, 900 de morţi pe zi. La finalul războiului, două familii franceze din trei erau în doliu. Societatea franceză a ieşit transformată dina cest război care a bulversat Europa şi lumea întreagă.
Un număr important de francezi îngropaţi in acest cimitir au făcut parte din misiunea Berthelot. Ei au murit în acest oraş, cel mai adesea în spitalul militar francez din oraş care era unul dintre principalele spitale militare franceze instalate în această ţară. La Galaţi, Franţa şi România au decis intardevar să îi ajute pe cei răniţi pe frunt. Acest spital era la câţiva kilometri de linia luptelor care se stabilise în sud-estul oraşului, după evacuarea de la Bucureşti, de la finalul lui noiembrie – începutul lui decembrie 1916.
Stelele musulmane din acest cimitir aduc aminte, printre altele, de contribuţia pe care au avut-o soldaţii din colonii la efortul naţional impus de război. Soldaţii care şi-au găsit odihna veşnică în mormintele musulmane de la Galaţi, veneau, în mare parte, din Algeria. Dar în alte cimitirele franceze din România sunt, de asemenea, înmormântaţi soldaţi veniţi din Senegal, Madagascar sau din peninsula Indochina.
Noi aducem astăzi un omagiu tuturor acesor soldaţi căzuţi la datorie, departe de ţara lor.
Aducem, de asemenea, omagiu tuturor femeilor şi tuturor bărbaţilor care au căzut la datorie şi care o fac şi astăzi pentru ţara noastră, pentru apărarea valorilor noastre, a democraţiei şi a libertăţii. Astfel, din 11 noiembrie 2012, şapte militari francezi au murit în timpul unor operaţiuni. Ne gândim la familiile lor şi la apropiaţii lor. Doresc să îi asociez evocării lor şi pe militarii români căzuţi şi ei pentru ţara lor, în aceeaşi perioadă.
Sacrificiul lor, în serviciul patriei impune respect. Aceasta ne aminteşte că pacea este un lucru preţios şi fragil, şi că este datoria noastră a tuturor să o apărăm şi să o păstrăm.
Această pace, am făcut-o, de asemenea, construind împreună, zi după zi, Europa, şi trebuie să continuăm împreună pe această cale.
Trăiască Franţa, trăiască România, trăiască prietenia franco- română.

Dernière modification : 18/11/2013

Haut de page