Discurs cu ocazia inaugurarii cimitirului militar din Slobozia (10 aprilie 2014)

Doamna Ministru,
Domnule Președinte al Consiliului Județean
Domnule primar
Domnilor veterani de război
Dragi colegi ambasadori,
Doamnelor și domnilor
Dragă Taous,

În urmă cu doi ani, la puțin timp după ce am preluat mandatul, am venit aici să mă reculeg, în acest cimitir unde circa 211 militari francezi sunt îngropați alături de militari germani, englezi, indieni, români și turci.

Toți acești militari au murit aici, la Slobozia sau în regiune, în timp ce erau prizonieri ai germanilor. Marea majoritate era de origine algeriană. Se găseau printre ei și senegalezi și un francez din metropolă. Ei au împărtășit aici aceeași soartă ca soldații de origine indiană din armata britanică, prizonieri, la fel ca și ei.

Am fost impresionat de povestea lor, puțin cunoscută în Franța, și am propus autorităților locale, ca la împlinirea centenarului declanșării Primului Război Mondial, să le refacem mormintele și să facem în 2014 o ceremonie internațională pentru a marca această aniversare atât de importantă pentru Franța și pentru întreaga lume.

Sunt fericit că am putut realiza acest obiectiv. Vreau să le mulțumesc celor care au contribuit la acest proiect, mai ales Oficiului pentru Cultul Eroilor din cadrul Ministerului Român al Apărării și primăriei din Slobozia.

Sunt, de asemenea, bucuros că acum, cu ocazia centenarului, numeroși istorici se interesează de lagărul din Slobozia și vor să îl facă cunoscut.

Evident, noi toți avem un mare regret. Nu cunoaștem identitățile acestor militari cu o excepție, Mohamed Gherainia, din care românii au făcut un prinț și pentru care au un profund respect datorită devotamentului cu care i-a îngrijit pe răniții și bolnavii din lagăr și din oraș.

Fișa militară a lui Mohamed Gherainia este astăzi disponibilă pe site-ul Ministerului Francez al Apărării. Din nefericire nu este și cazul altor militari îngropați aici. Nu avem lista prizonierilor din Slobozia. Nu avem decât numele și prenumele care au fost relevate, în diferite perioade, de pe stelele funerare ale prizonierilor decedați. Aceste nume au suferit așadar mai multe deformări în timp. Dat fiind că mai multe variante ale aceluiași nume sunt cunoscute, ele au fost gravate pe stele.

Așadar, îmi exprim dorința ca istoricii să ajungă într-o zi să regăsească listele oficiale ale prizonierilor.

Am vrut, de asemenea, cu ocazia acestor lucrări de renovare, să putem explica mai ales persoanelor care vin să re reculeagă aici și mai ales tinerei generații, istoria acestui lagăr. De aceea, am obținut autorizația de a plasa un panou explicativ la intrarea în cimitir.

În final, aș vrea să îmi exprim bucuria simplă și sinceră că Excelența sa doamna Taous DJELLOULI, Ambasador al Algeriei, a acceptat să prezideze această ceremonie alături de mine, însoțită de atașatul său al apărării colonelul Khaled Aissa El-Bey. Este un foarte frumos omagiu pe care îl aducem astfel acestor militari veniți din Algeria, care au murit pentru Franța în România.

Vă mulțumesc.

Dernière modification : 11/04/2014

Haut de page