Cooperarea militară româno-franceză

1 – o cooperare de apărăre de înalt nivel care a evoluat de la susţinere la transformarea structurală şi organizatorică către schimburi la transformarea structurală şi organizaţională pentru schimburi operaţionale păstrând un interes pronunţat pentru formarea personalului :

Relaţiile militare româno-franceze sunt determinate de acordul interguvernamental referitor la cooperarea în domeniul apărării, semnat de către cei doi miniştri ai Apărării, pe 24 octombrie 1998. Un amendament pentru a-l adapta la condiţiile din prezent, după aderarea României la NATO şi la UE este în curs de adoptare.

Cooperarea militară şi de apărare bilaterală dovedeşte interesul Franţei pentru România (44 de acţiuni prevăzute în planul bilateral de cooperare din 2009). Înainte mai prolifice (100 de acţiuni anuale) şi consacrate formării (400 de ofiţeri români formaţi în Franţa în 10 ani) şi de sprijin pentru restructurare (4 ofiţeri de cooperare militară între 2000 şi 2003, numeroase vizite ale unor experţi), acţiunile de cooperare au de acum un caracter operaţional mai marcat : schimburi între trupele de munte, escale ale unor nave franceze în Marea Neagră, campanie anuală de tir de artilerie sor-aer, participare la exerciţii ale PC. România şi-a întărit legăturile operaţionale permanente cu Franţa, detaşând ofiţeri în corpul de reacţie rapidă de la Lille. Diminuarea numărului schimburilor se explică prin constrângeri operaţionale (anularea escalei de către Franţa în 2007, ne-continuarea de către România a exerciţiului aerian anual al forţei aeriene de luptă în 2008) şi financiare.

Schimburile în domeniile formării/antrenamentului şi doctrinei ocupă mereu un loc nu lipsit de însemnătate în cooperare. Pe lângă schimburile de studenţi, există schimburi regulate între colegiile inter-arme de apărare şi Universitatea Naţională de Apărare, Şcoala Militară de la Saint-Cyr şi Academia Tehnică Militară din Bucureşti, şcolile de aplicaţie ale infanteriei şi arme blindate din cele două ţări, schimburi doctrinare.

În timp ce cooperarea noastră militară şi de apărare s-a diminuat sensibil de la intrarea ţării în NATO şi UE (dispariţia finanţărilor naţionale), capitolul său operaţional s-a întărit. Activităţile de cooperare evoluează pentru a răspunde la nevoile actuale ale ţărilor noastre în materie de interoperabilitate şi de dezvoltare a capacităţilor comune. Rămâne totuşi important ca România să ratifice acordul de cooperare semnat în iulie 2008 pentru a putea finanţa acţiunile sale de cooperare cu Franţa.