Interviu cu Bruno Le Maire - Le Figaro

INTERVIUL LUI BRUNO LE MAIRE

SECRETAR DE STAT ÎNCĂRCINAT CU AFACERILE EUROPENE

Le Figaro 8 aprilie 2009

Ce bilanţ faceţi pentru Europa celor G20 din summitului OTAN ?

Un bilanţ pozitiv, şi pentru Europa şi pentru parteneriatul franco-german, care a jucat un rol absolut decisiv. În G20, determinarea şi angajamentul Preşedintelui Republicii Franceze, precum şi unitatea dintre Franţa şi Germania au făcut diferenţa. Cât despre Summitul NATO, acesta a avut loc pe cele două maluri ale Rinului. Este un frumos simbol al unităţii dintre cele două ţări ale Alianţei.

Se poate prelungi acest moment privilegiat al relaţiei franco-germane ?

Dovada s-a făcut că un acord între Paris şi Berlin este indispensabilă pentru ca Europa să conteze în faţa Statelor Unite şi a Chinei. Pe viitor, să menţinem un nivel mai înalt al acestui elan: Cancelara şi Preşedintele Republicii sunt hotărâţi spre acest lucru. S-au creat două grupuri de lucru franco-germane, unul cu privire la sectorul auto, altul despre energie. În sfârşit, între Franţa şi Germania, este important să definim împreună direcţia în care dorim să mergem într-o lume care se schimbă foarte rapid.

Pregătirea G20 a permis progresul în coordonarea economică dintre Franţa şi Germania. Există material pentru noi progrese ?

În privinţa reglementării financiare, încadrarea fondurilor speculative, lista paradiselor fiscale, chestiunea remunerărilor, am avut aceleaşi poziţii. Putem însă merge mai departe. Amintesc că ultimul Consiliu de miniştri franco-german a deschis calea unei coordonări a politicillor economice între Franţa şi Germania.

Concret, cum se crează această cooperarea economică ?

Dacă luăm o decizie de politică economică importantă în Franţa, informăm Germania despre acest lucru şi-l analizăm împreună. În acelaşi mod, Germania va acţiona în strânsă colaborare cu Franţa. Acest lucru trebuie să impulsioneze constituirea unei politici economice şi industriale europene în următorii zece ani. Munca realizată de Franţa şi Germania trebuie realizată în beneficiul celor 27 state membre ale Uniunii Europene.
 
Germanii au renunţat la obiecţiile privind o guvernare economică europeană?

Să ocolim disputele de cuvinte. Doar realitatea contează, Iar realitatea este coordonarea politicilor noastre economice.

În industria eutomobilistică nu am văzut fiecare ţară apărându-şi interesele ?

Cooperarea în sectorul auto european este absolut indispensabilă dacă dorim să concurăm cu industria asiatică. Trebuie să ne punem în comun mijloacele pentru a finanţa un motor competitiv pentru viitor, fie că va fi un motor hibrid sau un motor electric. De acum înainte vom avea la masa discuţiilor responsabilii politici germani şi francezi, în special Luc Chatel, cu conducătorii marilor constructori de automobile din cele două ţări, PSA, Renault, Daimler, Volkswagen şi BMW. Este o noutate absolută.

Opţiunile germane pentru nuclear nu sunt semnul unei tentative de a căuta alianţe à la carte mai degrabă decât a juca jocul solidarităţii

Putem avea poziţii divergente în anumite privinţe. Dar interesul celor două ţări pentru exporturile germane precum şi pentru competitivitatea franceză, este de a intensifica cooperarea. A coopera, înseamnă a finanţa împreună investiţiile tehnologice necesare pentru a fi mai competitivi mâine. Dialogul şi cooperarea trebuie să fie cuvintele-cheie în următorii zece ani.

Preconizaţi o schimbare radicală a politicii concurenţei a Comisiei !

În competiţie cu ţările emergente, timpul în care concurenţa era ea singură alfa şi omega oricărei politici europene este depăşit. Este nevoie acum şi de o adevărată politică industrială, ce încurajează regruparea în jurul marilor grupuri industriale. Aici este întreaga miză a viitorului. Companiile industriale din Franţa, precum şi Italia trag semnalul de alarmă. Şi au dreptate. Industria europeană de mâine se construieşte acum. Dacă nu, mă tem că ea să nu se slăbească în mod durabil.

Să vorbim şi despre chestiunile instituţionale. Cum trebuie răspuns la criza cauzată de demisia Premului Ministru ceh Mirek Topolanek ?

Aşteptăm de la Preşedinţia Cehă să-şi exercite mandatul până la capăt în cele mai bune condiţii. Criza economică şi financiară nu ne permită să ne lipsim de o preşedinţie europeană care să-şi îndeplinească pe deplin rolul. În plus, Republica Cehă şi-a luat angajamentul de a ratifica Tratatul de la Lisabona în cel mai scurt timp. Acest angajament trebuie îndeplinit. Insist pe un aspect esenţial : nu va mai fi vreo nouă dezbatere instituţională. Nici un stat nu este dispus să se angajaze în noi discuţii instituţionale. Dacă Tratatul de la Lisabona nu va fi ratificat, vom rămâne la Tratatul de la Nisa, dar va trebui să suportăm consecinţele, mai ales în ceea ce priveşte mărimea Comisiei şi extinderea.

Cum să ne  imaginăm urmarea construcţiei europene, când suntem tot în plină crizză instituţională ?

Să nu uităm că Uniunea Europeană este o construcţie recentă. Pentru a-i asigura viitorul, trebuie să dăm dovadă de voinţă şi imaginaţie. Ne confruntăm cu o asemenea bulversare în lume, încât problema este simplă : vrem ca lumea să se transforme într-o dezbatere între Statele Unite şi China? Între aceşti doi giganţi, cu un continent prosper şi deschis, dar fără identitate, făr putere politică, incapabil să-şi apere valorile şi interesele în lume ? Sau, dimpotrivă, dorim o Europă politică ce se ridică la nivelul Statelor Unite şi Chinei, şi care îşi afirmă valorile şi viziunea, o Europă la avangardă pentru lumea de mâine? În cele două cazuri, nu vom construi aceeaşi planetă. Cine va apăra dezvoltarea durabilă, dacă nu Europa, cum s-a întâplat în timpul Preşedinţiei Franceze? Cine va apăra rezolvarea conflictelor prin drept, dacă nu continentul nostru? Preşedintele Republicii Franceze şi Primul Ministru sunt hotărâţi să construiască această Europă politică.

Cum să ajungem acolo?

Europa trebuie să se afirme economic, militar şi cultural.

Economic, nu putem avea o monedă comună fără o politică economică europeană. Prima etapă este să avem o adevărată politică industrială. Propun să fim campionii în materie de inovaţie. Trebuie să revizuim strategia de la Lisabona şi să o însoţim cu criterii obligatorii pentru inovaţie, criterii la fel de ambiţioase ca pentru finanţele publice.

A doua propunere: să construim marii campioni industriali europeni în domeniile de competenţe privilegiate ale Europei. Astăzi, ne dispersăm mijloacele. Trebuie să le concentrăm pe câteva sectoare de excelenţă pentru Europa: transporturile de mare viteză, sectorul spaţial, infrastructurile, energia solară, motoarele viitorului pentru automobile.

A treia propunere: să ştim mai bine să ne apărăm interesele strategice afirmându-ne foarte clar principiul de reciprocitate, cum a spus Preşedintele Republicii. În Statele Unite, clauze juridice interzic orice participaţie străină majoritară într-un grup strategic american. De ce Comisia nu ar dispune de aceeaşi putere de examinare şi de veto asupra oricărei participaţii străine în activele strategice europene?

Pe plan militar…

Să consolidăm apărarea europeană. Revenirea Franţei în comandamentul integrat al NATO clarifică poziţia noastră. Trebuie să ne permită să marcăm noi progrese în materie de apărare europeană, în prelungirea a ceea ce a fost realizat sub preşedinţie franceză, fie că este vorba despre capacităţile militare ale operaţiilor sau despre Europa armamentului. Astfel, vom stabili în curând „comandamentul european de transport aerian strategic”. Obiectivul unui „stat-major” de planificare pentru operaţiunile europene trebuie menţinut. Amintesc că noua Administraţie Americană este acum favorabilă unei apărări europene puternice.

Şi pe plan cultural…

Trebuie să se facă pariul educaţiei pe educaţie şi tineri. Toate programele de mobilitate a tinerilor, precum Erasmus, trebuie să fie revăzute pentru a face astfel ca jumătate dintr-o generaţie să poată beneficia, nu doar câteva mii.

Trebuie oprită extinderea ?

Extinderea este un proces istoric care ne-a permis să regăsim unitatea europeană. Trebuie să integrăm Balcanii, începând cu Croaţia, sub rezerva intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Dar nu putem continua extinderea ca şi când Europa ar fi un spaţiu nedeterminat, fără capacitate de afirmare politică. Nu există două proiecte posibile în acelaşi timp. Europa politică nu este compatibilă cu continuarea unei extinderi fără sfârşit.

Campania pentru alegerilor europene va reprezenta ocazia unei dezbateri şi de propuneri pentru a îmbunătăţi funcţionarea Uniunii ?

Bineînţeles. Problema Europei este o problemă de responsabilitate. Cetăţenii nu ştiu cine este responsabil de ce. Pentru a remedia problema, trebuie să ne punem de acord asupra echilibrului instituţional. Trebuie să renunţăm la Constituţie şi să mizăm exclusiv pe activitatea interguvernamentală? Nu cred. Din contră, să dăm toată puterea Comisiei nu este accceptabil, deoarece ar însemna să-i privăm pe cetăţeni de propria lor suveranitate. Soluţia constă deci într-un echilibru între o Comisie puternică, un Parlament puternic şi un Consiliu puternic în care responsabilităţile fiecăruia sunt clar identificate. Pentru aceasta, doresc ca Comisia să prezinte, în momentul investirii, o foaie de parcurs cu toate subiectele de care se va ocupa: industrie, mediu, politică externă... Ea va fixa şi obiective, va propune un calendar şi va pune în aplicare mijloacele de control. O Comisie puternică şi responsabilă, care, dincolo de audierile parlamentare tradiţionale, ar prezenta o declaraţie de politică generală, iată un mijloc de a schimba Europa.

Ce relaţii aveţi cu Dominique de Villepin ?

Părerile unui fost Prim Ministru sunt legitimie în dezbaterea publică. Toată lumea cunoaşte prietenia şi admiraţie pe care i le port. Acestea nu mă împiedică să am uneori divergenţe cu el. Este cazul NATO: eu consider că revenirea Franţei în comandamentul integrat este un lucru bun.

Interviu realizat de Pierre Rousselin