Mesajul Ambasadorului Frantei

La începutul secolului XIX s-a petrecut acel "coup de foudre", dupa cum spunea istoricul român Lucian Boia, dintre România si Franta: intrând în contact cu rusii, românii încep sa vorbeasca limba franceza, numerosi francezi vin la Bucuresti, iar tinerii din familiile românesti se duc la Paris. "Bonjuristii" adapteaza la Bucuresti ideile si valorile Revolutiei franceze.

Initiate în urma cu 130 de ani, relatiile diplomatice dintre Franta si România moderna oglindesc mostenirea lui Napoléon al III-lea, cel care a favorizat accesul la tron al lui Carol I, cea a lui Kogalniceanu si Bratianu, artizanii francofili ai independentei României si, cea a lui Victor Place, mai putin cunoscut dar pe care doresc sa-l mentionez, consul al Frantei la Iasi, care a jucat un rol major în favoarea Unirii Principatelor Române, urmat de contele Walewski la conferinta care va da nastere tratatului de la Paris.

Aceasta atractie si aceasta relatie unica nu au încetat niciodata, de-a lungul unei istorii complexe si uneori sinuoase. "In orice caz, România se poate baza pe puternica simpatie a Frantei în vederea atingerii scopurilor sale esentiale", iata cum definea aceasta legatura Clemenceau, la data de 15 ianuarie 1919, sustinând asteptarile românilor cu ocazia negocierilor tratatelor care au dus la sfârsitul primului razboi mondial.

Aliati în cadrul NATO si uniti în jurul aceluiasi proiect european, Franta si România au astazi relatii mai intense si mai diversificate ca niciodata. O dovedeste si parteneriatul strategic semnat în februarie 2008 de catre Presedintii Sarkozy si Basescu care, sustinut de o prezenta foarte activa a societatilor franceze, face din România unul dintre cei mai buni si mai puternici  parteneri ai Frantei.