11 noiembrie 2008

Doamnelor şi Domnilor,

S-au scurs 90 de ani de când Primul Război Mondial s-a încheiat şi de când rafalele de tun şi de mitralieră s-au stins după unul dintre cele mai sângeroase conflicte pe care Europa le-a cunoscut.

Guvernul Francez, la cererea Preşedintelui Nicolas Sarkozy, a decis să celebreze această aniversare într-un mod excepţional. Chiar în aceste momente, la Fortul din Douaumont, în inima Lorenei, regiune ce s-a aflat în centrul uneia dintre cele mai crâncene lupte, Preşedintele Republicii Franceze prezidează o mare ceremonie de comemorare, la care a invitat reprezentanţi din toate ţările din Uniunea Europeană de astăzi. Nicolas Sarkozy ne-a cerut să facem din această zi o zi a memoriei, şi din acest motiv, tot într-un mod excepţional, am dorit ca ceremonia noastră să aibă loc aici, în Parcul Cişmigiu, şi nu, ca de obicei, în cimitirul Belu, unde se găsesc mormintele noastre.

Aici, în inima Bucureştilor, în faţa acestui monument, deoarece a fost sculptat în spiritul prieteniei româno-franceze, de către un sculptor român care a studiat în Franţa, Ion Jalea, Cavaler al Legiunii de Onoare, şi deoarece a fost inaugurat, în prezenţa Mareşalului Foch, a Generalului Weygand şi a Generalului Berthelot. În cimitirul din Dieuze, în Lorena, se odihnesc numeroşi soldaţi români morţi în taberele germane, în jur de 2300, printre care şi vărul lui Ion Jalea, Gheorghe Berbec.

 Tzvetan Todorov a scris o frază pe care o consider foarte frumoasă : „Viaţa a pierdut lupta cu moartea, însă memoria câştigă în lupta împotriva neantului”.

 Am dorit aşadar să reînvii într-un mod foarte concret amintirea războiului şi a sfârşitului acestuia, mulţumită imaginilor pe care le-am păstrat, prin organizarea la Institutul Francez a unei serii de proiecţii, şi invitându-vă aici. Mulţumesc tuturor celor care au dorit să fie printre noi, diplomaţi, ofiţeri ai forţelor armate române, franceze şi străine, precum şi Ministrului Apărării, E.S. Teodor Meleşcanu, care a autorizat participarea fanfarei celui de-al 30-lea Regiment de Gardă în această Zi a Memoriei.

Dar ce este această muncă a memoriei ? Gândindu-ne la Ion Jalea, şi la vărul său Gheorghe Berbec, gândindu-ne la acele mii de familii care au pierdut un fiu, un tată sau un prieten, în momentul în care, atât de aproape de noi, în Georgia, chiar în acest an, acum nici patru luni, a început un nou conflict, nu trebuie oare să rememorăm toate suferinţele şi să ne orientăm toate energiile spre pace, şi să facem totul pentru, aşa cum spunea Henri Barbousse, „a ucide războiul în pântecele tuturor ţărilor” ?

 Pentru România la fel ca pentru Franţa, exigenţa păcii şi a securităţii este la fel de puternică astăzi. Ea trece prin apartenenţa noastră comună la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord şi la Uniunea Europeană, şi prin construcţia unei politici europene de securitate şi de apărare, pe care Preşedinţia Franceză a Uniunii Europene le-a plasat printre primele sale priorităţi. România, la fel ca Franţa, a plătit un greu tribut în cele două războaie mondiale, iar acum cele două ţări conlucrează la această operă de securitate, în cadrul NATO şi în cel al Uniunii europene.

Doamnelor şi Domnilor ,
Dedic această ceremonie memoriei celor doi soldaţi români, Ion Jalea şi Gheorghe Berbec, pentru ca munca şi sacrificiile lor să nu fie uitate.