Colocviul „Între proclamare globală şi protecţie regională: bilanţ de 60 de ani de universalitate a Drepturilor Omului” (4 decembrie 2008)
Domnule Ministru,
Domnule Decan,
Domnilor Profesori,
Dragi prieteni şi dragi colegi,
Sunt bucuros să particip astăzi alături de voi la acest colocviu ce marchează cea de-a 60-a aniversare a unui text fundamental pentru protecţia drepturilor omului.
Mai întâi, vorbitorii pe care i-am ascultat deja, au arătat actualitatea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, şi forţa pe care au ştiut să i-o dea autorii textului.
Aş dori să subliniez aici importanţa rolului jucat de către un jurist francez în elaborarea acestui text. Este vorba, bineînţeles de René Cassin, al cărui loc unic trebuie amintit în dreptul internaţional al drepturilor omului şi în răspândirea culturii juridice franceze pe plan internaţional şi în special aici în România. Într-adevăr, am putea de asemenea să marcăm anul acesta 50 de ani de la Constituţia celei de-a V-a Republici, la care domnul Cassin a fost unul dintre redactori sau 40 de ani de la Premiul Nobel pentru Pace pe care l-a primit în 1968.
Mai trebuie menţionat că organizarea unei astfel de manifestări marchează începuturile Asociaţiei Româno-Franceze a Juriştilor, pe care am dorit să o creem, pentru a consacra legăturile strânse dintre Franţa şi România în domeniul drepturilor şi să le fructificăm.
Aceste legături sunt mai întâi istorice, şi îndrăznesc să amintesc în interiorul acestei Facultaţi Codul Civil pe care-l avem în comun.
Aceste legături sunt foarte prezente cu numeroasele şi fructuoasele cooperări pe care le întreţinem în domeniul dreptului, începând cu Colegiul Juridic Româno-Francez. Însă mai există legături între profesioniştii înşişi, avocaţi, magistraţi, şi ştiu că sunt foarte puternice şi se dezvoltă bine.
Era deci foarte natural ca Ambasada Franţei în România să participe deplin la un astfel de eveniment, cu atât mai mult cu cât Franţa asigură încă pentru câteva săptămâni Preşedinţia Franceză a Uniunii Europene, şi că ea doreşte a fi la originea Declaraţiei, care a fost semnată la Paris pe 10 decembrie 1948. De altfel, foarte recent, Guvernul Francez, care are în componenţă un Secretar de Stat pentru Afaceri Externe şi Drepturile Omului, care a făcut pe 10 noiembrie o vizită la Bucureşti, a decis înfiinţarea unui Ambasador Delegat pentru Drepturile Omului, domnul François Zimeray.
Preşedinţia Franceză trebuie, în coordonare cu partenerii săi europeni, să ducă mai departe protecţia Drepturilor nu doar în interiorul spaţiului european, ci şi, prin intermediul Uniunii Europene, dincolo de propriile frontiere.
Mai este nevoie să amintim că Europa s-a echipat încă din 1950 cu mecanisme profund inovatoare în lumea de după război prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale ? Nu trebuie spus şi că Tratatul de la Amsterdam face din drepturile omului şi din democraţie unul din pilonii politicii externe comune ?
În Europa, priorităţile Preşedinţiei Franceze s-au orientat spre consolidarea aplicării unui adevărat spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie. Există muncă de făcut în Europa pentru a face să progreseze cauza Drepturilor Omului, şi nu uit că Franţa însăşi este pe locul 35 în clasamentul Consiliului Europei în domeniul justiţiei. Situaţia în închisorile din Franţa, de exemplu, nu este întotdeuna aşa cum ar trebui să fie.
În Europa, Preşedinţia Franceză a pus accentul pe două priorităţi : prima prioritate priveşte elaborarea liniilor directoare care ar permite celor 27 să se coordoneze şi să consolideze acţiunea lor internaţională în favoarea luptei împotriva violenţei asupra femeilor. Ştiu că în România această problemă este deosebit de gravă. A doua prioritate a Preşedinţiei : o acţiune internaţională pentu a lupta pentru depenalizarea homosexualităţii. Există încă peste cincizeci de state care penalizează homosexualitatea. Pentru prima dată, o declaraţie pe această temă va fi prezentată la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în decembrie. Nu se pune problema de a intra în dezbateri morale, religioase sau ştiinţifice, ci de a conserva un drept fundamental, acela de a nu fi trimis la închisoare din cauza orientării sexuale.
În afara graniţelor sale, Uniunea Europeană are ca ambiţie să joace un rol major în materie de apărare a democraţiei, a protejării şi a promovării drepturilor omului. Ea este de altfel echipată din 1998 cu linii directoare în materie de drepturile omului care fixează marile linii ale intervenţiilor sale atât la nivel de capitale cât şi pe teren (doctrină, demersuri, declaraţii, etc.), şi pe 5 subiecte : pedeapsa cu moartea, tortură, apărători ai drepturilor omului, copii soldaţi şi drepturile copilului.
UE a mai demarat dialoguri specifice pe tema drepturilor omului, la nivel de experţi, cu un anumit număr de ţări : China, Rusia Uzbekistan, precum şi cu Statele Unite şi cu Japonia. Au fost legate altele cu ţările din Asia Centrală şi Africa. Amintesc cu această ocazie că toate acordurile de cooperare cu ţări terţe (şi în special cele 77 ACP) fac, din 1995, din respectarea Drepturilor Omului o clauză fundamentală a cărei violare poate antrena suspendarea cooperării.
Să mai amintim că UE este echipată cu un instrument financiar echipat cu 130 de milioane de euro pentru a-şi finanţa acţiunile în favoarea democraţiei.
Ea coordonează în sfârşit, atât cât este posibil, poziţiile statelor membre pentru a lua iniţiative. Am vorbit despre acţiunea noastră în privinţa depenalizării homosexualităţii, însă vreau să citez ca un succes al Uniunii Europene rezoluţia votată recent la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru un moratoriu privind pedeapsa cu moartea.
În domeniul acţiunii externe a UE, daţi-mi voie să amintesc în sfârşit acţiunea Preşedinţiei Franceze în Darfur şi în Georgia, sau recent desfăşurarea misiunii Eulex în Kosovo, ca exemple printre altele a angajamentului pentru principiile fundamentale înscrise în declaraţie.
Domnule Ministru, Dragi Colegi, Dragi Prieteni,
Cu siguranţă, Europa nu are lecţii de dat lumii, poate că ea a inventat conceptul de Drepturi ale Omului, însă ea a văzut pe teritoriul său, unele dintre cele mai grave încălcări ale acestora. Ne aflăm aşadar în faţa unei construcţii juridice mai întâi, dar şi politică continuă. Aici în România, unde Drepturile Omului au fost ignorate în mod deosebit de grav în trecut de către o dictatură ale cărei urme se observă încă, şi unde poate că încă mai sunt încălcate, şi mă gândesc în special la femei, la rromi, la bolnavii de SIDA şi la handicapaţi, sunt foarte bucuros că aţi ales acest subiect ca temă a primului colocviu al asociaţiei juriştilor la înfiinţarea căreia am contribuit. Vreau să cred că lucrările ce se vor desfăşura în această Facultate timp de două zile vor contribui într-o manieră activă la informarea, conştientizarea şi dezvoltarea drepturilor omului atât în plan european, cât şi internaţional şi naţional.