Simpozionul "Laicitatea între politic şi religios" (5 octombrie 2010)

Domnule Ministru, Doamnelor şi Domnilor reprezentanţi ai corpului diplomatic,
Doamnelor şi Domnilor,
Dragi prieteni,

Sunt foarte bucuros să deschid simpozionul nostru în această dimineaţă, în această perioadă de început de an universitar: este un adevărat simbol al efortului pe care Ambasada Franţei din România şi partenerul său New Europe College îl depun împreună pentru a promova dezbaterea de idei europene în domeniul ştiinţelor umane şi sociale.

Printre numeroasele sarcini, şi pentru a hrăni „intelectual” relaţia româno-franceză, Ambasada Franţei, aceasta fiind şi misiunea sa, după părerea mea, se străduieşte să-şi aducă o contribuţie la dezbaterea de idei. Şi mi se pare că subiectul de astăzi, dacă nu este uşor de discutat, căci se leagă de raportul nostru cu societatea, cu stabul de drept, cu viaţa noastră intimă şi cu viaţa nostră socială, este un subiect actual şi foarte dezbătut în România, la fel cum este şi în Franţa, chiar dacă cu mai puţină înverşunare decât altădată. Nu putea exista un loc mai potrivit ca New Europe College pentru a organiza acest simpozion la cel mai înalt nivel.

Le mulţumesc, aşadar, lui Andrei Pleşu şi Ancăi Oroveanu pentru că au acceptat să poarte alături de mine acest subiect al laicităţii, căci a fost scopul meu intim, de la venirea mea în România, să deschidem pe această temă perspective comune de reflecţie.

Fiindcă, în primul rând, chestiunile ce ţin de religie, de raporturile între politic şi religie, au depăşit întotdeauna cadrul unic naţional. Aderarea viitoare a Uniunii Europene la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ar putea, de altfel, să aducă instituţiile europene în situaţia de a trebui să se implice direct în chestiunile sociale cu o puternică conotaţie religioasă şi care suscită situaţii tensionate: vălul islamic, construirea de moschei, expunerea crucifixului în locuri publice, de pildă.

Apoi, pentru că în România, nu putem decât să fim suprinşi de prezenţa foarte vizibilă a religiei în spaţiul public, şi chiar, în anumite momente, în viaţa politică, prezenţă care a suscitat dezbateri şi care nici nu va scăpa de ele, probabil, aşa cum se întâmplă şi în Franţa. Existenţa unei religii puternic majoritare şi strâns legate de construcţia însăşi a statului nu poate nici ea să nu provoace tensiuni, aşa cum o indică cu acuitate litigiile patrimoniale între Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică, asupra cărora a fost atrasă atenţia mea şi cea a altor ambasadori.

În sfârşit, pentru că privind societăţile română şi franceză din unghiul a ceea ce noi numim în Franţa „laicitate” mi se părea de natură şi deschidă piste interesante, pe plan intelectual şi juridic. Chiar noţiunea de laicitate nu există în ordinea juridică românească, dar practica culturală face totuşi obiectul unor reglementări, juridice adminstrative şi sociale.

Or, dacă laicitatea este în centrul identităţii republicane a Franţei şi dacă ea impregnează tradiţiile noastre şi conştiinţele nostre individuale, aceasta este pentru că ea este şi sursa unui drept pozitiv asupra tuturor chestiunilor foarte concrete care protejează în viaţa cotidiană libertatea de a crede sau de nu a crede şi de a exprima şi practica credinţa în mod paşnic. De asemenea, dacă laicitatea este asociată cu coeziunea însăşi a societăţii franceze, cu aptitudinea francezilor de a trăi împreună, acest lucru are loc pentru că, garantând neutralitatea spaţiului public, ea permite coexistenţa armonioasă a diferitelor religii, precum şi a credincioşilor şi necredincioşilor.

Mai general, locul şi influenţa religiilor în lume este, în final, o dezbatere extrem de actuală care este, după părerea mea, posibilă şi chiar necesară să fie abordată astăzi, respectând conştiinţele şi credinţele fiecăruia.

Le mulţumesc, aşadar, filozofilor, istoricilor, teologilor, juriştilor şi diplomaţilor care se vor strădui în cadrul lucrărilor de astăzi să-şi aducă analizele şi punctelor lor de vedere asupra chestiunilor pe care le ridică în Franţa şi în România protecţia libertăţii de cult, precum şi raporturilor dintre religii şi putere, şi dintre religii şi stat.

Prin urmare, urez succes deplin lucrărilor noastre!