Discurs cu ocazia ceremoniei de comemorare a Zilei de 11 noiembrie la Bucuresti

Domnilor Ambasadori, Excelentele Voastre,
Domnilor Ofiteri generali,
Doamnelor si Domnilor Ofiteri, 
Domnule Prefect,
Domnule Primar,
Doamnelor, domnilor,

Ne-am adunat astazi, lânga cele 132 de morminte ale soldatilor francezi cazuti în timpul Primului razboi mondial, pentru a comemora aniversarea armistitiului de la 11 noiembrie 1918.

In total sunt 433 de soldati cazuti în timpul Razboiului de la 1914 care sunt îngropati pe teritoriul României, alaturi de camarazii lor, în cimitirele din orasele Alexandria, Bucuresti, Constanţa, Galaţi, Piteşti, Slobozia si Timişoara. In anii care au urmat razboiului, aproximativ o suta de trupuri a compatriotilor nostri îngropati în cimitirele din România au fost aduse în Franta la cererea familiilor, ceea ce explica spatiile lasate libere pe care le puteti vedea în acest cimitir Bellu. Cei pe care îi onoram în dimineata aceasta sunt ceilalti soldati cazuti, cei mai saraci, mai singuri. Cum sa nu fim miscati de soarta lor ?

Veniti aici, împreuna cu mii de alti tineri francezi din Franta metropolitana, dar si din Madagascar, din Algeria, din Maroc si din alte parti din Africa, acesti soldati au fost înaintea noastra în aceasta tara pentru a lupta alaturi de militarii români. Victime ale bataliilor dar adesea si ale bolilor, nu si-au mai revazut tara natala.

Prezenta noastra aici este mai întâi un omagiu adus sacrificiului lor, familiilor si apropiatilor lor. 

Reuniti în fata acestor morminte, omagiul nostru este adus si tuturor militarilor cazuti la datorie. Doresc sa aduc astazi un omagiu în special militarilor francezi si români angajati în teatrele de operatiuni sub egida Uniunii Europene sau NATO si îndeosebi soldatilor angajati în Afganistan. In aceasta operatiune dificila, confruntati cu aceleasi amenintari, multi francezi si români si-au jertfit viata sau poarta în trupul lor sechele de nesters.

Prezenta noastra aici este si un mod de a reafirma atasamentul nostru pentru idealul de pace si libertate, si de a marca vointa noastra de a înfaptui o Europa mai unita si mai solidara, o Europa debarasata de ura si prejudecati.

Traiasca Franta, traiasca România, traiasca prietenia franco-româna.