Comemorare franco-germana a Zilei Amintirii (14 noiembrie 2010)

Domnilor Ambasadori, dragi colegi, Domnilor generali, Doamnelor si Domnilor,

Sàrbàtorind împreuna Ziua Amintirii, aici în România, Franta si Germania exprima vointa comuna a  celor doua popoare de a pàstra mereu vie aceastà amintire. Càci nu comemoràm victoria unei Natiuni împotriva alteia, ci o experientà care a fost teribilà pentru popoarele noastre.

Cele douà popoare ale noastre care, dupà atâtea lupte si atâtea suferinte, au înteles cà, pentru a pune capàt durerii, trebuia sà-si întindà mâna.

Prietenia franco-germanà este pecetluità de amintirea sângelui vàrsat deopotrivà de germani si de francezi la Verdun, la Chemin des Dames, sau pe malurile râului Meuse. Iar atunci când, la Douaumont, traversând cimitirul francez si pe cel german, în linistea apàsàtoare a acelor locuri, unde si-au gàsit odihna atâtia eroi, trecem de fapt pe drumul care duce de la ràzboi la Pace.

Aceasta pace, pe care nu am stiut sà o obtinem în 1918 (o mie noua sute optsprezece), nu numai  pentru cà învingàtorii nu au dat dovadà de altruism, dar si pentru cà au refuzat sà constientizeze destinul tragic care îi lega de cei învinsi, evidentiat de ororile indescriptibile ale ràzboiului, si pentru cà, le lipsea  în definitiv viziunea unui viitor comun .

Si atunci, aceasta pace, o construim din ziua în care cele doua popoare ale noastre au hotàrât împreunà sà construiasca Europa, càci numai în acel moment, au decis sà opreasca angrenajul fatal al ràzboiului civil european, fiind în sfârsit fideli valorilor civilizatiei pe care o au în comun si care de-a lungul Istoriei au fàcut sà existe màretia Germaniei si cea a Frantei.

De aproape o jumatate de secol construim împreunà viitorul, fiecare dintre noi iubindu-si tara cu o dragoste sincera si profundà, servindu-i interesele si refuzând sà mai confunde pe viitor dragostea fatà de propria tarà cu ura fatà de o alta.

Dincolo de diferentele dintre noi, împàrtàsim aceleasi valori, aceeasi ambitie pentru Europa, aceeasi moneda. De aceea este firesc sà aibe loc o apropiere din ce în ce mai strânsà a politicilor noastre, germane si franceze.

Prietenia dintre Germania si Franta este un tezaur. Este o datorie fatà de pàrintii nostri care au suferit atât din confruntarea dintre cele douà tàri, asa cum este o datorie si fatà de copii nostri de a face totul pentru a pàstra si a fructifica acest tezaur.

Este o datorie si fatà de România si fatà de popoarele Europei. Este de asemenea o datorie fatà de toate popoarele din lume.

Atunci când Germania si Franta fac propuneri împreunà, ele actioneazà împreunà si pot sà realizeze lucruri importante.

Cuvintele pe care generalul De Gaulle le-a adresat odinioarà Cancelarului Adenauer sunt si acum  actuale : « Fàrà sà uitàm nimic din trecut, cele douà popoare ale noastre au hotàrât sà priveascà împreunà càtre viitor ».

Tràaiscà Franta, tràiascà Germania !