Discursul Ambasadorului Frantei cu ocazia Zilei Nationale a Frantei (14 iulie 2010)

Domnule Prim Ministru, Domnule Presedinte al Senatului, Domnilor Ministri,

Doamnelor si Domnilor,

   14 iulie este în fiecare an ocazia pentru comunitatea franceză din România de a sărbători ziua naţională aici, la Reşedinţă, împreună cu partenerii şi prietenii săi români, si este pentru a treia oara când am această mare onoare şi bucurie.
    Domnule Prim Ministru, Domnule Presedinte al Senatului, Domnilor Ministri, sunt bucuros că aţi răspuns  invitaţiei noastre şi că onoraţi această sărbătoare şi această seară cu prezenţa Domniei Voastre.
    Inainte de toate şi în timp ce ne pregătim să sărbatorim împreună această zi naţională, aş dori să ne gândim o clipa la locuitorii oraşelor şi satelor din România care sunt victime ale inundaţiilor. Urmăresc cu deosebită emoţie imaginile care arată amploarea acestui dezastru, înţeleg disperarea lor, le admir curajul şi doresc să le transmit întreaga mea solidaritate cât şi pe cea a Franţei.
    Ziua de 14 iulie este pentru francezi ocazia de a-şi strânge rândurile, de a fi împreună, şi de a transmite un mesaj de încredere şi de speranţă colectivă. Ceea ce se justifică în mod special anul acesta, mai mult ca în ceilalţi ani, căci 2010 va rămâne fără îndoială în memoria europenilor, şi în mod deosebit în memoria românilor, ca un an de cotitură. După mai mulţi ani cu o creştere importantă, datorată în special investiţiilor străine atrase de perspectiva integrării europene, România a cunoscut în 2009 o recesiune foarte puternică iar 2010 va înregistra de asemenea o creştere negativă.
    În Franţa şi în Europa, sunt necesare măsuri stricte de economie, trebuie să revizuim privilegiile noastre sociale, şi în special trebuie să reechilibram sistemul de pensii, şi să reinventăm un model de creştere. Trebuie de asemenea să găsim, printr-o analiză serioasă şi aprofundată a punctelor noastre tari şi a slăbiciunilor noastre, modalităţile şi soluţiile pentru un nou început. Da, eu cred că va exista un moment de dinainte şi de după criză.
    Această criză care se prelungeşte şi care are uneori efecte neaşteptate, trebuie să facă ca ţările europene să manifeste mai multă solidaritate, mai multă competitivitate şi mai multă unitate. Ea nu trebuie să ne facă să renunţăm la valorile noastre, nici la eforturile noastre, ci dimpotrivă trebuie să întărească ceea ce uneşte între ele popoarele care alcătuiesc Uniunea europeană. Ele nu trebuie să iasă din criză dezbinate, nu pot să iasă dezbinate. Acesta este mesajul pe care Preşedintele Nicolas Sarkozy doreşte să-l transmită, în permanenţă, fără aroganţă, dar cu tărie. Acesta va fi sensul preşedinţiei franceze a G8 şi a G20 de anul viitor.
    România poate să se bazeze pe solidaritatea europeană, care s-a manifestat deja în susţinerea  ajutorului din partea FMI. Sunt convins că eforturile sale vor găsi o contrapardidă în menţinerea şi aprofundarea acestui ajutor, în special în momentul revizuirii politicii agricole şi a perspectivelor bugetare ale Uniunii europene.
    România poate de asemenea să se bazeze pe sprijinul Franţei, cu care a încheiat un parteneriat strategic. Acest parteneriat este astăzi într-o fază de revizuire, în ceea ce priveşte partea sa operaţională. Împreună cu România dorim să întărim cooperarea noastră în domeniul energetic, urmând indicaţiile care au fost trasate de Preşedintele Băsescu cu ocazia vizitei sale în Franţa, dar şi în domeniul agriculturii, al infrastructurii de transport şi al mediului înconjurător.
    Vom continua să acordăm sprijin filierelor francofone şi francofoniei în România.
    Permiteţi-mi însă, având în vedere că Reuniunea la vârf a Francofoniei a avut loc în urmă cu doar cinci ani la Bucureşti,  să lansez un apel către autorităţile române pentru ca să nu uite angajamentul lor în favoarea limbii franceze, şi să facă din francofonie o veritabilă prioritate politică: parteneriatul nostru se bazează pe francofonie şi pe utilizarea limbii franceze de către români. Acest parteneriat îşi găseşte în istoria relaţiilor culturale dintre România şi Franţa o mare parte din forţa şi energia sa, şi este  o onoare pentru România să ducă mai departe această tradiţie, care poate fi pusă în pericol de anumite măsuri ale sistemului educaţional dacă nu-i acordăm atenţia cuvenită. 
    În această perioadă dificilă, aş dori să duc un omagiu întreprinderilor care fac parte din Camera de comerţ franco-romană, şi principalilor investitori şi parteneri ai Ambasadei reprezentanţi prin consilierii de comerţ exterior ai Franţei. Angajamentul lor alături de mine este indispensabil, iar angajamentul meu alături de ei este total. Ei reprezintă vârful de lance al prezenţei franceze în România, şi ataşamentul lor pentru această ţară este remarcabil. Doresc ca, din perspectiva integrării europene, să fie făcute eforturi pentru a îmbunătăţi  mediul de afaceri, pentru a spori transparenţa şi pentru a creşte competitivitatea economică. Aceste întreprinderi au dobândit o experienţă în România şi o cunoaştere a pieţei de neînlocuit. Nu trebuie să le înşelăm aşteptările.
    Ele m-au ajutat în organizarea acestei festivitati şi doresc să le adresez mulţumirile mele.
    Vă doresc o vară frumoasă şi un 14 iulie fericit.
    Trăiască România, trăiască Franţa !