Discurs rostit cu ocazia ceremoniei de decorare a Dnei Ana Blandiana cu Legiunea de onoarea în grad de Cavaler (30 septembrie 2009)

Doamnelor si Domnilor,
 

Aceasta seara este foarte importanta pentru Legiunea de Onoare si pentru România.

Mai întâi de toate, permiteti-mi sa salut înfiinţarea secţiei române a Societăţii de Întrajutorare a Legiunii de Onoare, în prezenţa generalilor Gobillard şi Picard, trimişi aici de Generalul Gérin-Roze, preşedintele societăţii de întrajutorare. Vom trece curând la desemnarea membrilor biroului, şi sunt sigur că posesorii români ai legiunii îşi vor manifesta, cu acest prilej, ataşamentul pentru Franţa şi marile noastre ordine naţionale. Un cuvânt de mulţumire se cuvine şi doctorului Serge Rameau, Ofiţer al Legiunii de Onoare, pentru activitatea sa excepţională în funcţia de preşedinte interimar.

După cum stiti, Presedintele Republicii Franceze, Marele Maestru al Ordinului, a dorit sa reformeze statutul Legiunii de Onoare, pentru ca aceasta sa recompenseze toate talentele în sens mai larg. In acest spirit, ne-am reunit astazi la resedinta Frantei pentru a saluta aceasta decizie si angajamentul în serviciul pluralismului si al libertatii uneia dintre cele mai mari doamne a literelor românesti si a unei militante pentru drepturile civice.

Este o onoare care mi-a fost facuta si o bucurie personala, de a-i decerna astazi, Ordinul Legiunii de Onoare în grad de cavaler.

     Draga Ana Blandiana, 

Acordându-va cea mai înalta distinctie, Franta doreste bine-înteles sa aduca un omagiu deosebit presedintei Fundatiei Academiei Civice, care este la originea Centrului international de studii asupra comunismului si a Memorialului victimelor comunismului si a rezistentei de la Sighet.

Acest memorial, care anul trecut a sarbatorit cincisprezece ani de existenta, a fost creat sub egida Consiliului Europei, care l-a ales, dupa exemplul memorialului pacii de la Caen, din Franta, si a lagarului de la Auschwitz, din Polonia, ca fiind unul dintre cele mai importante locuri ale memoriei europene. 

Iar acesta este primul memorial din lume dedicat victimelor comunismului. L-ati dorit pentru a face dreptate prin aducerea la cunostinta a faptelor si prin aceasta memorie  pe care o plasati neobosit în centrul dezbaterii publice din tara dumneavoastra si dincolo de hotarele ei.

Caci initiativele Dumneavoastra exemplare v-au facut sa sustineti conferinte în strainatate asa cum a fost cazul în 2008 la Caen si la Rennes, prin cele doua interventii pe tema : « Memoria, o forma de justitie » în cadrul festivalului Primavara balcanica consacrat României [« Insolita Românie »]. Si la Sighet se tin în fiecare an colocvii de anvergura internationala.

Tot aici se tine în fiecare vara o scoala care primeste tineri veniti din toata tara pentru a studia istoria comunismului. Astfel, cred ca pot spune ca prin aducerea unei lumini asupra trecutului, va adresati cu precadere tinerelor generatii. Dumneavoastra, a carei tinerete, a fost marcata de represiunile exersate asupra tatalui Dumneavoastra, va ocupati de formarea tinerilor români care au sansa de a trai într-un spatiu european democratic.

Va implicati în a le face cunoscuta istoria contemporana a tarii lor pentru ca, asa cum ati spus-o, aceasta solida constiinta a identitatii lor sa-i faca mai încrezatori si mai deschisi. Este, în opinia mea, o actiune exemplara în cadrul societatii civile europene de astazi si un mesaj primordial.

In final, permiteti-mi sa spun, acest mesaj este cu atât mai auzit cu cât el se raporteaza la o opera care ocupa un loc eminent în sufletul contemporanilor Dumneavoastra, în sufletul nostru. Caci, de la primele Dumneavoastra lucrari, din adolescenta de la finele anilor cincizeci, ati stiut sa transformati poemele într-un fenomen popular care a stârnit pasiuni. Ati fost mai întâi, asa cum o spuneti, « o poeta interzisa », tinând prima pagina a ziarelor straine, si sub cenzura, va împrumut metafora, poezia era ca un plamân prin care toata lumea respira. Fara îndoiala, în acest spirit, ati reînfiintat PEN Clubul Român.

Astazi, avem bucuria de a putea sa va salutam ca pe un  minunat ambasador al culturii române, ale carui lucrari sunt traduse în 23 de limbi. Insa întreaga Dumneavoastra opera este impozanta, ati publicat 22 de carti de poezie, proza sau eseu. In 1969, ati obtinut premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor si, în 1982, premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Tot în acelasi an, ati fost cea mai tânara poeta care a primit, în 1982, premiul international Gottfried Von Herder pentru volumul « Al treilea  botez». In 1997, v-a fost decernat premiul national pentru poezie Mihai Eminescu  si ati fost aleasa membra a Academiei de poezie Mallarmé din Paris. In fine, în 2001 ati fost membru fondator al Academiei mondiale de poezie de la Verona, celebrând sub egida UNESCO, diversitatea pasnica a culturilor.

Insa vorbind acum, sunt atent, draga Ana, caci într-unul dintre  cele mai celebre poeme ale Dumneavoastra, lista din « Tout » [Totul], « discursurile », sunt artificii care împrejmuiesc « cozile de asteptare » si « sticlele goale ».
Astfel, Ana Blandiana, pentru locul pe care îl ocupati în cultura europeana si pentru lupta necontenita pentru dreptate, în numele Presedintelui Republicii si în virtutea puterilor cu care am fost investit, am onoarea de a va decora cu Legiunea de Onoarea.
Ana Blandiana, în numele Presedintelui republicii, va decorez cu Legiunea de Onoare în grad de Cavaler.