Discurs rostit cu ocazia ceremoniei de decorare a Dnei Doina Cornea cu Legiunea de onoare în grad de Comandor(9 octombrie 2009)

Doina Cornea,

Va multumesc ca ati acceptat ca aceasta ceremonie sa aiba loc, stiind ca astazi va doriti înainte de toate liniste. Sunt asadar bucuros ca aceasta ceremonie se deruleaza în prezenta celor care va sunt apropiati, a celor pe care îi  iubiti si care va sunt alaturi în viata si în angajamentul dumneavoastra.

Exista doua motive care fac necesara aceasta ceremonie.

Primul, principal, consta în chiar spiritul Legiunii de onoare  care îsi propune sa acorde distinctii personalitatilor exemplare pentru ca si ceilalti sa-i poata lua drept model. Este o traditie frumoasa, mi se pare, caci avem cu totii nevoie de repere, în aceasta perioada în care mijloacele de comunicare confera în mod rapid celebritate anumitor persoane care nu o merita întotdeauna.

Intr-adevar, viata dumneavoastra este exemplara, parcursul dumneavoastra este admirabil, plin de simplitate, de curaj si de hotarâre : este parcursul exceptional al unei femei ale carei convingeri sunt însotite si de o determinare inflexibila.

Determinare în a exersa pe deplin meseria dumneavoastra în ciuda cenzurii, traducând si difuzând clandestin, începând cu 1980, autori ca de pilda Mircea Eliade. Aceste lucrari ale dumneavoastra au servit schimburilor culturale franco-române într-o perioada când acestea erau constrânse de dictatura.
 
Determinare în a denunta nebunia regimului Ceausescu. In 1982, prima dumneavoastra scrisoare intitulata « celor care n-au încetat de a gândi » este difuzata la Radio Europa Libera. Vor urma alte zeci de scrisori si proteste, printre care analize precise si documentate pline de convingeri.

Le veti scrie în ciuda persecutiilor, a violentelor, a izolarii si a denigrarilor : în ciuda faptului ca în 1983 ati fost destituita  din postul de asistent universitar la Universitatea din Cluj-Napoca ; în ciuda arestarilor, din acelasi an 1983, apoi din noiembrie si decembrie 1987 împreuna cu fiul dumneavoastra dupa ce v-a ajutat la raspândirea unor manifeste de solidaritate cu muncitorii de la Brasov ; în ciuda  arestarii la domiciliu si a izolarii cele mai stricte la care ati fost supusa de-a lungul anilor 1987 - 1989. Un gest mi se pare de asemenea special : în 1984, atunci când ati fost autorizata sa efectuati o deplasare în Franta, ati ales sa reveniti în tara.

Ati considerat ca angajamentul dumneavoastra împotriva totalitarismului  era « natural », ca ati vrut sa « traiti normal într-o tara anormala ». Spuneti natural, însa cu certitudine nu si banal si în fine, as spune, rar. Putine femei au primit, aidoma dumneavoastra astazi, insemnele cele mai înalte ale Legiunii de onoare. Felul în care priviti angajamentul dumneavoastra îmi evoca cuvintele uneia dintre ele, Germaine Tillion, care, spunea despre deportarea sa « Am rezistat din întâmplare, am rezistat gratie vointei de a face lucrurile cunoscute ». 

Dar permiteti-mi sa revin din nou la extraordinara dumneavoastra  determinare, datorita careia va veti alatura manifestatiilor stradale care vor marca în decembrie 1989 caderea regimului lui Nicolae Ceausescu, cu riscul de a va pierde viata.

Tot datorita acestei determinari veti putea apoi sa va continuati actiunile prin implicarea sau prin fondarea, dupa 1989, a asociatiilor de promovare a democratiei si a drepturilor omului. Sunteti asadar membru fondator al Grupului pentru dialog social si a Forumului democratic si anti-totalitar. Continuati sa luati parte la dezbaterile publice din tara dumneavoastra si din presa româna, iar presa straina a publicat în mare masura reactiile dumneavoastra  la evenimentele marcante ale vietii publice, iar de curând ati publicat memoriile dumneavoastra.

As dori acum sa evoc celalalt motiv  care da un sens special acestei ceremonii.

Se vor împli în curând douazeci de ani de când v-ati câstigat libertatea si douazeci de ani de când regimul pe care l-ati denuntat  cu determinarea pe care tocmai am descris-o mai sus, s-a clatinat. Era esential pentru Franta, ca prin dumneavoastra, sa fie comemorata aniversarea evenimentelor la care ati luat parte în linia întâi.

Trezirea constiintei dumneavoastra s-a petrecut, asa cum ati relatat, cu ocazia unei vizite în Franta, unde, confruntata cu libertatea tonului si a criticii la adresa puterii, ati fost constienta de stadiul represiunii în care traiau românii.

Sunt fericit ca doua decenii mai târziu, la 30 iunie anul acesta, ati acordat Institutului francez din Bucuresti sansa de a va lansa  cartea intitulata « Jurnal – ultimele caiete ».

Doina Cornea, în acest an, 2009, pentru lupta dumneavoastra de o viata împotriva tiraniei si pentru demnitatea umana, în numele Presedintelui Republicii si în virtutea puterilor care mi-au fost conferite, am onoarea de a va decora cu Legiunea de onoare în grad de comandor.