Discursul Ambasadorului Frantei cu ocazia ceremoniei de decorare a Dnei Anca BOAGIU cu legiunea de Onoare în grad de Cavaler (18 mai 2010)

Doamnă  Ministru,

La mai bine de trei ani după intrarea României în Uniunea Europeană, sunt foarte fericit că mi s-a oferit această ocazie deosebită de a sărbători legătura atât de profundă şi prietenească care există în Europa între ţările noastre.

Este o plăcere pentru mine să vă primesc în această seară la Reşedinţa Ambasadei Franţei, alături de prietenii dvs., pentru a vă conferi medalia de Cavaler al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare.

Înmânarea celei mai înalte distincţii a Republicii Franceze, creată în 1802 de Napoleon Bonaparte pentru a recompensa serviciile excepţionale aduse binelui comun, este întotdeauna un moment destul de solemn. În această seară, Republica Franceză, prin intermediul meu, aduce un omagiu acestei cariere remarcabile puse în special în slujba a două obiective, o sarcină majoră şi o luptă pe care aţi dus-o, stimată dnă Ministru, cu multă determinare: intrarea României în Uniunea Europeană şi angajamentul în favoarea egalităţii de şanse.

Absolventă, în urmă cu doar 15 ani, a Universităţii Ovidius din Constanţa, aţi intrat devreme în Ministerul Transporturilor unde v-aţi implicat mai întâi în mari proiecte de modernizare a infrastructurilor susţinute prin finanţări europene şi internaţionale. Sunt poate acest proiecte „far” (PHARE) cele care v-au determinat să pregătiţi în mod activ aderarea, această muncă complexă, concretă, indispensabilă, de modernizare, muncă care presupune în acelaşi timp, competenţă, rigoare, precum şi o atitudine constructivă.

Vi s-au încredinţat pe urmă proiecte, finanţate de Banca Mondială, de ajustare şi de dezvoltare instituţională a sectorului privat, înainte de a deveni director al Programului de Restructurare a Întreprinderilor şi pentru Conversia Profesională finanţat de Comisia Europeană.

Dacă aceste posturi importante confirmă preocuparea dvs. de a consilia şi a adminstra, dorinţa de a participa la procesul decizional vă determină să vă asumaţi responsabilităţi politice, devenind în 2000, la 31 de ani, ministru al transporturilor, un sector esenţial pentru România, ţară de răscruce pentru numeroase căi de cumunicare.

În decembrie 2000, aţi fost aleasă deputat de Bucureşti, iar în 2005, în cursul celui de-al doilea mandat al dvs., calendarul presant al aderării vă solicită pentru răspunderi ministeriale. Prin urmare, la 1 ianuarie 2007, asistaţi în calitate de ministru la intrarea României în Uniunea Europeana, cu, îmi permit să presupun, un sentiment de reuşită şi o intensitate pe măsura muncii depuse pentru a face posibilă această zi, o preocupare care continuă să vă anime şi vă transformă într-un interlocutor şi un actor privilegiat al cooperării noastre.

Prin funcţiile dvs. elective de deputat şi apoi de senator, ştiţi mai bine decât oricine că un obiectiv succedă altuia. În faţa crizei economice actuale, există astăzi pretutindeni riscul de a sacrifica esenţialul în faţa constrângerilor momentului. Medalia pe care voi avea onoarea să v-o acord în câteva momente reprezintă şi un simbol al exemplarităţii pe care o recompensează: parcursul dvs., dnă Ministru, reprezintă o invitaţie la angajament şi dovada că pentru a înfrunta provocările prezentului, este nevoie de cetăţeni adevăraţi, educaţi, independenţi, adaptabili şi capabili de inovaţie.

În sfârşit, după cum am evocat adineauri, mai există un alt aspect al activităţii dvs. care trebuie pus în valoare deoarece este lăudabil: militaţi cu cea mai mare constanţă şi pe toate căile, legislaţie, întreprinderi, asociaţii, alegeri, şi chiar în cadrul funcţionării partidului dvs. politic, pentru locul femeilor în societate. Este şi un element de progres al societăţii româneşti pe care îl subliniez cu o deosebită plăcere.

Permiteţi-mi să citez memoriile unui Ministru pe care am avut onoarea să-l servesc şi pe care-l respect în mod deosebit, dna Simone Veil, care scria: „M-am obişnuit să aud bărbaţii întâlniţi cu diferite ocazii spunându-mi: „Soţia mea vă admiră foarte mult”. Sensul vorbelor nu mi-a scăpat: soţia mea vă admiră, dar eu nu.” Bineînţeles, este vorba despre o mărturie a mediului anilor 1970, dintr-o societate franceză în care puterea bărbaţilor se disputa încă cu neîncrederea faţă de femeile de la putere. Dar, vai, această luptă este departe de a fi încheiată, şi sper că tinerii români vă admiră astăzi, la fel de mult precum soţiile lor, pentru numeroasele dvs. talente, hotărârea şi priceperea dvs., care onorează scena politică românească.

Stimată dnă Ministru, la propunerea mea, Preşedintele Republicii Franceze a dorit să vă transmită tot respectul pe care Franţa îl acordă bărbaţilor şi femeilor din România care construiesc Europa şi care răspund la provocările timpului lor, şi să vă mulţumească cu căldură, dar şi să vă încurajeze pentru viitor, decernându-vă distincţia pe care am acum plăcerea să v-o acord.

Anca Boagiu, în numele Preşedintelui Republicii Franceze, vă confer titlul de Cavaler al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare.