Inaugurarea vernisajului expozitiei "Operele rusesti în zorii baletelor rusesti"
Inaugurarea expozitiei "Operele rusesti în zorii baletelor rusesti 1901-1913"
Discursul Ambasadorului Frantei
Muzeul National de Artà al României
10 noiembrie 2010
Doamnà Director general, Dragà Roxana,
Domna Directoare delegata, Dragà Delphine,
Domnule Ambasador, Draga Alexandr,
Domnilor Ambasadori, Dragi colegi,
Doamnelor si Domnilor,
Sunt bucuros sà inaugurez cu Dumneavoastrà expozitia care reînvie splendoarea operelor rusesti prezentate pe marile scene franceze între anii 1901 si 1913. Aceastà expozitie, prezentata de Centrul national al costumelor de scenà, a fost unul dintre elementele cheie ale anului Franta-Rusia si al sezonului rus care au avut loc în Franta în acest an. Expozitia datoreza mult si talentului lui Giuliano SPINELLI, scenograf, al echipelor Centrului, Martine KAHANE, Delphine PINASA si Suzanne DAUGEL, si Muzeului national de Artà al României, carora le multumesc càlduros.
Aceasta inaugurare îmi face plàcerea si onoarea de a-l primi si pe prietenul meu Alexandr CIURILIN, ambasadorul Rusiei în România, care va lua cuvântul imediat, si care a avut amabilitatea de a ne oferi un pahar de votca pentru a încàlzi atmosfera, daca este nevoie !
De fapt anul acesta sàrbàtorim în Franta prietenia franco-rusa, si mi s-a pàrut interesant sà prezentàm în România aceasta colectie extraordinara de costume care ne conduc în universul deosebit al operelor si baletelor rusesti, a càror prezentare pe scena franceza, acum mai bine de o sutà de ani, ne-a marcat atât de puternic spiritul si inima.
André Gide scria, în jurnalul dedicat anului 1941:
"Il întelegeam cu greu pe Rosenberg când îmi spunea " In Rusia, ne plac culorile proaspete, directe, tonurile îndràznete, contrastele vesele. La voi, totul pare gri, sters, îmbràcàmintea, stofele cortinelor, decorurile din teatru si din viatà. In mijlocul soaptelor, al delicateselor rafinate si al aluziilor discrete, noi, cu gusturile noastre violente, pàrem niste sàlbatici bine dispusi." La putin timp dupà aceastà conversatie, au fost prezentate la Paris baletele rusesti care au adus elanul si inovatia pe care le cunoastem".
S-a spus totul despre aceasta relatie franco-rusà si despre aceastà expozitie.
"Rusia este fiica Bizantului", scria Paul Morand, pe care îl îndragesc atât de mult. Prin aceastà expozitie magnificà, întelegem mai bine cum sarmul slav, mostenit în întregime de la fastul Bizantului, capitala lumii romane din Orient, a putut sà impresioneze atât de puternic realismul francez si gusturile sale burgheze de la începutul secolului XX si sà le schimbe de asemenea.
As spune cà este datorità aparitiei muzicii si sensibilitatii rusesti.
In Franta, ca si în Rusia, anii 1890-1900 sunt marcati de un fenomen de creatie extrem de puternic si novator: numai dacà dàm exemplul celor care au facut parte din grupul celor 5, dintre care Musorgski sau Rimski-Korsakov, sau bine-înteles Ceaikovski, si dintre interpreti putem sa-i numim pe Saliapin sau Nijinski, genii ale scenei ca Léon Bakst si bine-înteles Diaghilev. Toti acesti artisti erau urmati si însotiti de o întreaga intelligentsia si de aristocrati rusi care, reamintesc, vorbeau limba francezà, si pentru care Parisul era o a doua capitalà, care i-a pretuit, admirându-le operele si primindu-i cu plàcere si cu entuziasm.
Cu ocazia expozitiei universale de la 1900, Rusia a fost la loc de cinste, prin inaugurarea podului Alexandre III, unul dintre cele mai frumoase poduri din Paris, si prin superbele pavilioane rusesti cu care aceasta expozitie mândrea.
Asa cum scria Dostoievski în jurnalul sau din 1877, "Ce rus adevarat este acela care nu se gândeste mai întâi la Europa?", adaugând aceasta fraza îndràzneatà si premonitorie, pe care o consider foarte adevàratà: "In vremea noastrà, doar Rusia a stiut sà ràmâna cu atât mai rusa încât a devenit europeanà".
Operele si baletele rusesti au marcat începutul secolului trecut în Europa. In secolul nostru, marii artisti ai operei rusesti, mà gândesc de exemplu la marele Rudolf Nureev, la Valeri Gergiev sau la Anna Netrebko, au dominat sau domina scena lirica de pretutindeni, iar redeschiderea teatrului liric Bolsoï în 2011 este asteptatà de càtre iubitorii operei din lumea întreagà, Dragul meu Coleg.
O asemenea manifestare ne permite sà celebràm un moment extrem de intens din istoria relatiilor dintre tarile noastre, si sunt convins cà Românii vor fi încântati si interesati sà viziteze aceastà expozitie si ca ea îi va face sà vibreze de muzica slavà pe care o regasim uneori în limba româna, si care nu i-a pàràsit niciodatà.
Và multumesc.