„Francofonia în România”: tribuna ambasadorului pentru Bucarest Hebdo cu ocazia Zilei Internaţionale a Francofoniei (20 martie 2008)

Din 1990, francofonii de pe toate continentele sărbătoresc pe 20 martie Ziua Internaţională a Francofoniei. Acest eveniment reprezintă în fiecare an ocazia de a afirma, de-a lungul lunii martie, vitalitatea culturală şi lingvistică a Francofoniei.

Constat în fiecare zi că francofonia este bazată în România pe o tradiţie istorică care îşi are începuturile în secolul al XIX-lea cu atracţia pe care au exercitat-o asupra elitelor politice şi intelectuale, instituţiile, realizările, cultura şi limba franceză şi care şi astăzi sunt evocate şi luate ca puncte de referinţă.

Dar şi România contemporană a ştiut să-şi afirme francofonia: încă de la începutul anilor 90 pe plan instituţional, devenind observator, apoi membru activ al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF), alături de 54 alte state şi guverne. Ea se integrează astfel într-o comunitate de 800 de milioane de persoane dintre care 25 % sunt francofoni efectivi şi este unul din cei 14 membri ai OIF din rândul celor 27 de state ale Uniunii Europene. România a fost prima ţară de pe continentul european care a organizat un Summit al Francofoniei, cel de-al 11-lea, în septembrie 2006.

Francofonia este centrată pe limba franceză. România este exemplară din acest punct de vedere, este prima ţară francofonă din Europa Centrală şi de Est: se estimează că 18% din populaţie vorbeşte limba franceză şi 1 876 000 de elevi învaţă limba noastră, adică numărul cel mai mare de elevi care învaţă franceza în UE, în afara ţărilor în care franceza este o limbă oficială – cu titlu comparativ, 1 700 000 în Germania şi 1 500 000 în Italia ; 40% dintre elevi învaţă franceza ca prima limbă şi 48 % ca limba a doua. Franceza este aşadar bine înrădăcinată în programa şcolară. În sfârşit, Liceul Francez din Bucureşti permite şcolarizarea tinerilor români în sistemeul educaţional francez.

Sunt departe de a considera  Francofonia ca un concept abstract. Dinamismul întreprinderilor franceze în România şi recrutarea de angajaţi locali, intensificarea schimburilor comerciale, programele universistare şi de burse care au permis de mai bine de 15 ani formarea mai multor mii de cadre francofone, oferta de cursuri a Institutului Francez din Bucureşti, a celor 3 Centre Culturale şi a celor 4 Alianţe Franceze, planul multianual de învăţare a limbii franceze lansat în 2003 în colaboare cu OIF care  instruieşte în fiecare an 1000 de funcţionari români în domeniul afacerilor europene pentru a asista aderarea României la Uniunea Europeană, aspect la care sunt deosebit de sensibil, şi, în sfârşit, noile posibilităţi de mobilitate pe care le oferă programele europene şi accesul mai uşor la bunurile culturale şi la presa francofonă sunt exemplele concrete ale unei franconii vii.

Profit de această ocazie pentru a sublinia rolul mass-mediei franceze în difuzarea culturii şi limbii noastre în România. În acestă privinţă, Bucarest Hebdo îndeplineşte un rol foarte important pe care doresc să-l salut. Regard, TV5 şi RFI, în special, fac de asemeanea o muncă absolut remarcabilă.

Dacă Francofonia este încă foarte bine reprezentată în România, deschiderea la fluxul de schimburi mondiale, statul de ţară europeană în plină schimbare sunt profitabile şi altor limbi. Voi veghea să fac din această diversitate un atu, în special în rândul tinerilor sub 30 de ani, promovând îmbogăţirea lingvistică şi diversitatea culturală, iar Franţa se va dedica cu prioritate acestui scop în timpul preşedenţiei franceze a Uniunii Europene punând multilingvismul la loc de cinste.

În martie, peste o sută de evenimente şi de manifestări de toate tipurile mobilizează participanţi foarte diverşi – instituţii culturale şi de învăţământ, ministere, administraţii şi asociaţii – din toată ţara pentru a sărbători Francofonia. Spectacolul de jocuri literare „Des papous dans la tête” înregistrat în direct cu public de la Bucureşti de France-Culture, turneul poetului de origine bretonă Yvon le Men, Festivalul Filmului Francofon de la Iaşi, Bucureşti şi Timişoara, concertele cântăreţului senegalez Jean Racine şi cel al cântăreţei româno-franceze Lola Laffon demonstrează vitalitatea celor mai diverse exprimări culturale şi afirmă valorile specifice ale Francofoniei : grija pentru Celălalt şi respectarea diferenţelor. Atunci când susţin, aşa cum am făcut-o recent, venirea la Bucureşti a lui Thierry Frémaux, Delegatul General al Festivalului de la Cannes, aceste acţiuni sunt punţi ridicate între ţările francofone.

Transmiţător de cultură, de schimburi, de valori, aceasta este concepţia mea despre Francofonie.