Decernarea premiului "Diplomatului anului" acordat de cotidianul Nine O'Clock

Dragi Colegi,
Doamnelor si Domnilor,
Dragi prieteni,

Mai întâi de toate as dori sa multumesc Juriului Premiului  « Diplomatul anului 2009 » pentru recompensa pe care mi-a acordat-o. Pentru mine este si recunosc  de asemenea si importanta acestui premiu. Stiu ca acest premiu se datoreaza prieteniei pe care mi-o poarta multi dintre colegii mei din Ministerul român al afacerilor externe, activitatii mele în România, cât si legaturilor personale pe care le am cu multi dintre colegii nostri accreditati la Bucuresti.

Permiteti-mi deci mai întâi sa salut cu caldura corpul diplomatic prezent aici în seara aceasta, cât si pe colegii nostri români si sa spun cât de mult apreciez cu sinceritate relatiile din cadrul acestei comunitati foarte unite, calitatea schimburilor noastre, si caracterul foarte simplu, foarte direct si foarte fructuos al relatiilor pe care le întretinem cu Ministerul Afacerilor Externe, unde suntem întodeauna primiti cu curtoazie si maximum de eficacitate.

Premiul acesta pentru « Cel mai bun diplomat al anului » ma impresioneaza în mod deosebit, pentru ca, asa cum poate stiti, nu sunt un diplomat de cariera, si chiar atunci când eram copil unul dintre reprosurile care mi se faceau era : "nu esti foarte diplomat" sau "ar trebui sa fii mai diplomat cu sora ta". Iata cum am înteles, de la o vârsta frageda, sensul expresiei "a fi diplomat".

Insa având în vedere ca acest premiu îmi este acordat de cotidianul NINE O'CLOCK, nu pot sa rezist tentatiei de a va da o definitie a termenului diplomat pe care o dadea un om politic francez din secolul trecut, presedintele Adunarii nationale, primarul orasului Lyon o foarte lunga perioada si care a fost Ministrul Afacerilor Externe în cea de-a III-a Republica, Edouard HERRIOT, care spunea: "Exista doua tipuri de diplomati : cei care citesc ziarele si care stiu tot atâtea cât noi si cei care nu citesc ziarele si care nu stiu nimic".

Ei bine, draga Radu Bogdan, daca este un lucru pe care îl stiu la Bucuresti, este ca trebuie sa citesc neaparat în fiecare dimineata NINE O'CLOCK pentru ca sa aflu ceva. Multumesc deci pentru ca  ne dati acest instrument util în activitatea diplomatica, care rezuma foarte bine actualitatea si care este indispensabil pentru foarte multi dintre noi.

In fiecare dimineata ma informez prin lecturarea principalelor ziare românesti, prin revista de presa redactata de serviciul de presa al Ambasadei, prin colaboratorii mei pe care am dorit sa-i am alaturi la ceremonia din aceasta seara, deoarece ma ajuta foarte mult în activitatea mea, si constituie  una dintre verigile Misiunii diplomatice. De câtva timp, le-am solicitat sa lucreze  si pe "blogosfera", caci mi-am dat seama de marele interes pe care îl suscita blogurile pe internetul românesc, mult mai libere si mai putin formatate decât ziarele si mai ales decât televiziunile.  Este unul dintre semnele de energie ale democratiei românesti.

Si daca mai am putin timp la dispozitie, pentru a nu va plictisi cu discursul meu, as dori sa va spun cum vad eu munca mea de diplomat aici, în România, în calitate de ambasador al unui stat european cu traditie, care va sarbatori în curând 130 de ani de relatii diplomatice bilaterale.

Mai întâi de toate nu trebuie sa uitam istoria si trecutul.

Istoria României este istoria îndelungata a unui stat si a unui popor  care a luptat mult pentru independenta sa, pentru a se desclesta din menghina opresiunilor si a dictaturilor, iar aceasta lupta i-a sporit demnitatea. Este de asemenea istoria unei tari aflate la hotarele  dintre Orient si Occident, "la confluenta imperiilor moarte", daca ar fi sa citam titlul unei lucrari a lui Lucien Romier, jurnalist francez dintre cele doua rzboaie mondiale, Istoria unei tari care a optat pentru Occident.

Iar România a ales, întelegeti ca acest lucru ma impresioneaza în mod deosebit, modelul francez si un Rege de origine germana. La momentul în care sarbatorim Tratatul de la Elysée si exemplara prietenie franco-germana, ar trebui poate sa învatam ceva din aceasta lectie de Istorie.

Insa trebuie sa ne îndreptam si spre viitor.

Crizele pe care le-am traversat în acesti doi ani au aratat interesul deplin în vederea construirii unei Europe puternice si unite, în cadrul careia România îsi are locul. Semnalul dat de prezenta unui român, Dacian CIOLOS, responsabil de portofoliul Agriculturii în sânul Comisiei europene este un semnal puternic la care trebuie sa reflectam. Sunt bucuros pentru acest succes, pentru România si pentru Europa, care are nevoie de o agricultura puternica si de un model de dezvoltare durabila.

DA, cred în sansele România.

Insa trebuie de asemenea sa fiu sincer si sa spun, cu prietenie, adevarul.

Cunoastem cu totii aspectele fragile ale României, iar campania electorala, ca semn al unei democratii energice, a permis dezbaterea lor publica. România trebuie sa faca progrese în ceea ce priveste respectul minoritatilor, al tuturor minoritatilor, respectul Statului de Drept si reformele în Justitie, în lupta împotriva coruptiei, la toate nivelurile, în sprijinul acordat celor slabi si respectul drepturilor acestora, în construirea unei cresteri echilibrate si în repartitia echitabila a rezultatelor.

Sa spui adevarul, iata cel mai frumos cadou pe care poti sa-l faci unui prieten. Si toti cei care suntem aici suntem prietenii României.
Un ziarist a citat o fraza a Generalului De Gaulle care ar fi spus : "Diplomatia este arta de a sustine la nesfarsit  geamurile crapate". Nu cred ca e adevarat, sincer, diplomatia este pentru mine arta de a face totul posibil si de dorit, arta de a întelege. Si, cum spunea Albert Camus, "A întelege, înseamna a crea". Fiecare dintre noi trebuie sa contribuim, în felul sau, la crearea unui viitor mai bun pentru România.

Va multumesc.