Tribună despre agricultură pentru ADEVĂRUL (17 aprilie 2008)
In 2000, Uniunea europeana şi-a asumat strategia Lisabona care vizeaza sa faca din Europa, economia cea mai competitiva si mai dinamica din lume. Acest plan care inspira de acum deciziile la nivel european este fondat pe convingerea legitima ca pentru a participa la mondializare si a-si asigura o crestere durabila, tarile europene trebuie sa-si orienteze eforturile catre domenii in care sa poata cel mai bine sa se deosebeasca de tarile emergente : tehnologiile de informare, sectoarele de varf, cercetarea si inovarea.
Daca aceste obiective raman de o mare actualitate, lumea descopera cu cresterea pretului la cereale, ca agricultura redevine o provocare majora, dar in acelasi timp, si o activitate cu un puternic potential de dezvoltare. Ea va trebui deci sa ocupe locul pe care il merita in aceasta strategie globala. Va fi nevoie sa se tina seama de ea in calculele strategice si financiare viitoare, ale statelor si ale Uniunii europene.
Aceasta constatare nu va putea fi decat confirmata in viitor, caci este prevazut ca cererea alimentara sa se dubleze pana in 2050, sub efectul cresterii demografice. La aceasta data, ar trebui sa se fi gasit deja un model de agricultura capabil sa hraneasca 9 miliarde de indivizi.
*
Pentru a scoate in evidenta aceasta provocare, cu ocazia Presedintiei Consiliului Uniunii europene, in cel de al doilea semestru al anului 2008, Franta va propune partenerilor sai sa angajeze o discutie privitoare la noul cadru al politicii agricole comune (PAC). Noi consideram ca aceasta dezbatere trebuie sa fie lansata inca de pe acum, fara a se astepta viitoarele discutii privitoare le reexaminarea bugetului european in 2010 si negocierile privitoare la viitorul PAC in 2013. De fapt, trei ani nu vor fi prea multi pentru a defini obiectivele unei agriculturi europene renovate si adaptate exigentelor concurentei si nevoilor mondiale. In orice caz, dezbaterea politica trebuie sa fie un preambul pentru dezbaterea bugetara.
Cu siguranta, in acest domeniu, in functie de locul ocupat de sectorul agricol si de profilul agriculturii lor, tarile europene nu au aceleasi interese. Totusi, toate sunt confruntate cu provocari comune (Echilibrele pietelor agricole, dezvoltarea rurala, mediul inconjurator, securitatea si calitatea alimentara). Aceste provocari sunt tot atat de complexe ca si cele care, in anii 60 au condus statele Uniunii europene la implementarea PAC, unul dintre pilonii constructiei solidaritatii europene (Productivitate, securitatea aprovizionarii, nivel de viata a agricultorilor). Ele trebuie deci, din nou, sa fie tratate la nivel european.
*
Pentru Franta, agricultura va trebui in viitor sa raspunda la patru mari obiective :
- Sa asigure securitatea alimentara a cetatenilor europeni. Pentru aceasta, agricultorii vor trebui sa tina seama in acelasi timp de provocarea cantitatii, asigurand regularitatea aprovizionarii cu o gama larga de produse, si acela al calitatii, garantand consumatorului respectul normelor de trasabilitate si de securitate sanitara.
- Patrunderea pe piata mondială prin intrarea în concurenţă cu marile ţări agricole emergente. Agricultura europeană prin dezvoltarea competitivităţii trebuie să fie în măsură să ia parte la acoperirea nevoilor alimentare la scară planetară.
- Contributia la lupta împotriva schimbărilor climatice şi la îmbunătăţirea mediului înconjurător. Agricultura va trebui să-şi ocupe locul printre obiectivele foarte ambiţioase pentru a lupta împotriva încălzirii climatice. Această exigenţă se adaugă celei de conservare a resurselor naturale, condiţie a perenităţii activităţii agricole.
- Participarea la amenjarea teriroriului prin conservarea locurilor de muncă locale şi menţinerea activităţii economice în zonele geografice izolate preucum muntele.
*
Aceste obiective sunt foarte ambiţioase şi, uneori, dificil de conciliat. Totusi, Franţa crede că nici unul nu poate fi ignorat. Din acest motiv, ea apără instrumentele care vor ajuta ţările europene să facă faţă acestor provocări.
La nivel comunitar, instrumentele de regularizare a pieţelor trebuie să fie păstrate şi, în acelaşi timp, modernizate. Ele trebuie să fie concepute ca nişte adevărate „supape de siguranţă”, deoarece preţurile agricole rămân prin natura lor, volatile. Dacă scopul este într-adevăr ca agricultorii/antreprenorii să trăiască din munca lor, iar nevoile de pe piaţa mondială arată că acest lucru este posibil, există situaţii în care este necesară o intervenţie. Este cazul crizelor sanitare sau climatice şi al sectoarelor cu dificultăţi structurale, precum sectorul ovin, laptele în zonele dificile şi agricultura de munte.
Această strategie nu va putea funcţiona decât dacă preferinţa comunitară continuă să ghideze politica europeană. Din acest motiv, Franţa este adepta unei poziţii ferme în negocierile internaţionale duse în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) pentru ca interesele agriculturii europene să nu fie sacrificate.
*
Criza alimentară care afectează astăzi numeroase ţări în curs de dezvoltare nu face decat sa demonstreze acest fapt : agricultura este o miză majoră a secolului XXI. Este necesară adaptarea ei la nevoile populaţiei mondiale. Din acest motiv, Franţa consideră că trebuie organizata încă de pe acum o dezbatere privind locul pe care agricultura ţărilor membre ale Uniunii Europene îl va ocupa în soluţionarea cererii mondiale. Acestă renovare nu se va putea realiza fără o implicare puternică a agricultorilor înşişi şi a organizaţiilor profesionale ale acestora în vederea construirii unei agriculturi moderne, competitive, structurate care să respecte totodată mizele sanitare şi de mediu. In acest context voi fi fericit sa il primesc saptamana viitoare pe domnul Luc Guyau, Preşedintele Adunării Permanente a Camerelor de Agricultură franceze, cu ocazia unei conferinţe organizată în parteneriat de Ambasada Franţei şi Institutui European din România pe 17 aprilie la ora 17.30 la Biblioteca Centrală Universitară (Calea Victoriei 88), eveniment precursor al unei cooperari bilaterale fructoase pe care Ministerul agriculturii din Romania si-o doreste.