Alocuţiunea preşedintelui Franţei în faţa Parlamentului României

Preşedintele a rostit o alocuţiune în faţa celor două camere reunite ale Parlamentului României, în care a prezentat priorităţile viitoarei preşedinţii franceze a Uniunii Europene. Aplauzele stârnite şi a aclamaţiile de la final ale plenului ridicat în picioare au demonstrat că şeful statului francez a lansat cu adevărat o nouă etapă în relaţiile dintre cele două ţări.

Imediat după discurs, parlamentarii români au ratificat Tratatul de la Lisabona. Preşedintele Camerei Deputaţilor, d-ul Bogdan Olteanu, a indicat că prin ratificarea acestui text chiar în ziua vizitei preşedintelui Franţei, românii au dorit să „marcheze importanţa evenimentului şi să mulţumească  Franţei pentru susţinerea acesteia pentru intrarea României în Uniunea Europeană”.

Un alt simbol, Parlamentul francez s-a reunit în aceeaşi zi în congres la Versailles pentru a adopta o revizuire a Constituţiei, înainte de ratificarea Tratatului European.

Discurs în faţa Parlamentului României
Bucureşti – 4 februarie 2008

Domnule Preşedinte al Senatului,

Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule Prim Ministru şi Domnilor Miniştri,

Doamnelor şi Domnilor Parlamentari,

Si, daca imi permiteti, dragi prieteni,
Iau cuvântul cu emoţie aici, în acest loc încărcat cu o istorie care a fost dureroasă, dar care dovedeşte astăzi renaşterea României, transformarea ei într-o Românie democratică şi europeana.

Istoria României serveşte ca exemplu pentru toate suferinţele Europei Centrale. Aţi trăit, în cursul secolului trecut, toate dramele care au răvăşit continentul nostru: războaiele, dictaturile, invazia străină, holocaustul. Şi în ciuda tuturor acestora, România a rezistat, România este astăzi liberă, democratică şi europeană, iar Franţa are încrederea în forţa României de acum.

Prin toate aceste încercări, poporul român a rămăs fidel identităţii, rădăcinilor şi idealurilor sale. Nu s-a dat niciodată bătut şi, la final, a triumfat, eliberându-se singur de opresiune. Acest lucru nu a fost simplu, nici uşor; au existat momente de entuziam şi de deziluzie.

Dar cat de lung a fost drumul ! Astăzi România este membru al Uniunii Europene. Membru al NATO. Membru al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, a cărei reuniune la varf a organizat-o în 2006. Vă asigur că Franţa este prietena României, o prietenă fidelă, o prietenă deplin angajată, o prietenă care nu vă va trăda niciodată.

Aşadar, bineînţeles, această prietenie este cu atât mai puternică cu cât ea este  veche şi profundă. Da, domnule preşedinte, această prietenie dintre Franţa şi România îşi trage rădăcinile din originea latină comună, din Roma antică, al cărui nume îl purtaţi, şi care reunea popoarele din jurul „Mare Nostrum”. Iar prietenia noastră franco-română a continuat de-a lungul secolelor, atunci când Principatele dunărene erau susţinute de Franţa regală, apoi imperială, până la Napoleon al III-lea şi la Tratatul de la Paris care, în 1856, le confereau independenţa. Pe vremea lui Napoleon Franţa era alături de România. Această prietenie s-a format în frăţia de arme, în timpul Primului Război Mondial, când popoarele noastre au luptat alături. Ea s-a îmbogăţit prin schimburile intelectuale dense dintre ţările noastre, in asemenea masura incat s-a spus ca Bucurestiul era Parisul Europei Centrale, iar Romanii euru Francezii orientului. Acest lucru place Franţei şi sper că şi României. Apoi această prietenie a dobândit o nouă dimensiune mulţumită vizitei de stat a generalului de Gaulle de acum 40 de ani.

Cu această vizită, generalul de Gaulle dorea să transmită  poporului român un mesaj de speranţă. Era convins că într-o zi, mai apropiată decât se credea atunci, „cortina de fier”, cortina ruşinii, va sfârşi prin a cădea, că într-o zi mai apropiată decât se credea atunci, popoarele din Europa Centrală vor fi din nou libere şi democratice, deoarece nu era niciun motiv care să spună că libertatea era pentru Vest iar dictaturile pentru Est. Era convins că într-o zi, mai apropiată decât se credea atunci, marea familie a popoarelor europene va fi din nou reunită într-o Europă cu adevărat europeană.

În 1989, atunci când popoarele Europei Centrale s-au ridicat pentru a face să sufle un vânt puternic de libertate peste continent, întreaga Franţă a simţit o solidaritate profundă cu poporul român. În inima francezilor, lupta voastră împotriva dictaturii venea ca un ecou la revoluţia noastră, cu două secole mai devreme. Port amintirea tuturor acelor francezi care îşi manifestau în stradă sprijinul pentru revoluţia voastră alăturând drapelele celor două ţări într-un elan de fraternitate. Această solidaritate s-a exprimat prin foarte numeroasele înfrăţiri dintre oraşele noastre care.

Sunt numeroase întreprinderile franceze care au investit în România. Franţa este astăzi cel de-al treilea partener comercial al României. Loganul, maşina produsă de Dacia, este una dintre cele 10 maşini cele mai vândute în Franţa. Creşterea economică foarte puternică pe care o aveţi este un atu atât pentru Franţa cât şi pentru Europa.

Iata dragi prieteni Romani, sunt mândru că sunt primul preşedinte al Republicii Franceze care vine într-o Românie - membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană ! Ocupati-va locul vostru in Uniunea europeana. Nu numai Romania are nevoie de Europa, ci Europa are nevoie de o Romanie moderna, inventiva, care sa-si ocupe locul sau in aceasta Europa pe care suntem pe cale sa o construim

Astăzi, Franţa şi România nu sunt doar ţări prietene, ci sunt mai ales două naţiuni care au ales liber să-şi unească destinele şi să construiască împreună viitorul lor.

De acum înainte, popoarele noastre aşteaptă mai mult decât discursuri şi declaraţii de prietenie. Ele aşteaptă fapte. Ele aşteaptă ca noi să conlucrăm. Aşteaptă ca noi să progresăm împreună.

În acest spirit am venit astăzi la Bucureşti să semnez un parteneriat strategic între ţările noastre.

Prin acest parteneriat strategic, o să consolidăm în mod concret legăturile care ne unesc. Domeniile de colaborare sunt nenumărate. Trebuie să le privim fără prejudecăţi şi cu convingere.

Mă gândesc în primul rând la energie: Europa trebuie să-şi diversifice şi să-şi asigure căile de aprovizionare şi să promoveze energiile cu conţinut scăzut de carbon. Iată de ce ţările noastre susţin proiectul gazoductului Nabucco care leagă Caucazul de Uniunea Europeană şi de ce ţările noastre au ales cu hotărâre energia nucleară. Nu ne putem permite să fim la mâna furnizorilor noştri de gaz şi de petrol, oricât de importanţi ar fi. Independenţa ţărilor noastre trece prin independenţa energetică a României şi a Franţei. Opţiunea energiei nucleare este o opţiune de colaborare majoră dintre ţările noastre.

Mă mai gândesc la libera circulaţie a persoanelor în spaţiul Uniunii. Popoarele noastre ţin în mod legitim la aceasta. Franţa a deschis deja mai bine de 150 de meserii liberei circulaţii a muncitorilor români, iar această mişcare de deschidere va continua. Dar, doamnelor si domnilor, pentru a încuraja munca legală, trebuie să luptăm şi împotriva muncii ilegale, pentru a încuraja migraţia legală trebuie să combatem imigraţia clandestină. Trebuie ca toţi în Europa să avem aceleaşi reguli. Pentru a lupta împreună împotriva reţelelor fără scupule care se folosesc de ilegalitatea anumitor migraţii. Nu există alt mijloc de a favoriza libertatea de circulaţie a persoanelor şi a lupta împreună împotriva imigraţiei ilegale. Iar Franţa va ajuta România să reia acquis-ul Schengen în vederea următoarei intrări a ţării dvs. în spaţiul Schengen. Afirm de altfel cu multă convingere că, este de datoria Uniunii Europene să ajute România care are de pazit o frontiera exterioara de 2500km a Uniunii să supravegheze această graniţă pe care nu şi-o poate asuma singură date fiind muzele cruciale şi locul României în configuraţia europeană.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Chiar aici, în câteva clipe, veţi începe dezbaterile privind ratificarea Tratatului de la Lisabona. În acelaşi timp, Parlamentul Francez reunit în congres la Versailles, sper că va adopta revizuirea Constituţiei Franţei care va permite ratificarea, în zilele următoare a acestui tratat de către Franţa.

Consider că vizita mea la Bucureşti, chiar în ziua când Parlamentul României şi cel al Franţei vor lua decizii istorice pentru a relansa construcţia europeană cu Tratatul de la Lisabona, este un simbol remarcabil al apropierii dintre România şi Franţa.

După cum ştiţi, m-am angajat cu toate forţele mele pentru ca Tratatul de la Lisabona să reuşească.

Acest text este esenţial deoarece este în primul rând o invitaţie la acţiune. Nu putem sa continuam in Europa cu zece ani de rataciri instituţionale. Datorita acestui tratat de la Lisabona, noi vom putea acum sa ne consacram proiectelor concrete. Si este primordial daca dorim sa reasezam popoarele in centrul Uniunii. Este primordial. Daca dorim sa ii convingem, atat pe romani cat si pe francezi, ca Europa este utila, ca Europa este capabila sa raspunda provocarilor lansate de globalizare, ca Europa nu este sinonima cu inactiunea si toropeala. Romanii si francezii, singuri, nu vor reusi sa infrunte globalizarea. Impreuna, vom fi mult mai puternici in a face sa triumfe modelul european.

Daca am ajuns la acest Tratat de la Lisabona, este, bine inteles, datorita determinarii presedintiei germane, datorita mobilizarii presedintiei portugheze. Dar, si din cauza ca, toti impreuna, si romanii in primul rand, am reinceput sa punem politica in serviciul Europei. Europa este prea importanta, pentru a nu reprezenta decat o chestiune tehnocratica. Europa nu trebuie lasata numai in mainile tehnicienilor si birocratilor. Europa  trebuie sa redevina un loc in care politica se gandeste, in care politica se face, unde politica se afirma, unde optiunile politice sunt aparate, iar in acest fel, din nou popoarele europene vor iubi Europa si o vor sustine.
 

Doamnelor si Domnilor, am decis să construim împreună un compromis care va permite Europei să iasa din impas. Cuvantul compromis nu este un cuvant urat. Cand dorim sa lucram in formula de 27, trebuie ca fiecare sa isi acorde timp pentru a se asculta si a se intelege.

Si fiecare trebuie sa inteleaga bine ca ideea europeana, pentru a fi aparata si pentru a trai, are nevoi ca fiecare sa faca un pas catre celalalt si acestă vizită la Bucureşti, dincolo de dimensiunea sa simbolică şi politică, este mai întâi pentru mine o ocazie de a asculta autorităţile române, pentru a pregăti mai bine preşedinţia noastră. Am putut astfel să am cu preşedintele Băsescu şi cu primul ministru Popescu Tăriceanu discuţii utile pentru ca impreuna, sa putem asocia Romania presedintiei franceze. Doresc sa ascult toţi partenerii, si nu cred ca, pentru ca ati aderat recent la Uniune, vocea voastra trebuie sa conteze mai putin. Nu cred ca o tara care se alatura uniunii trebuie sa petreaca un timp fara sa se exprime. Daca nu v-ati alaturat Uniunii mai inainte, nu a fost din vina dumneavoastra, ci din cauza ca anumite state din Vest v-au abandonat. V-ati eliberat singuri si nu va vom cere in plus sa asteptati inainte de a avea dreptul sa luati cuvantul in famila care va apartine. Romania este Europa si Romania trebuie sa ocupe locul pe care il merita in Europa de astazi. Aceasta este pozitia franceza cu privire la Romania.

Doresc sa va spun ca, eu consider ca nu exista doua categorii de tari. Tarile fondatoare si tarile noi, tarile fondatoare care ar avea mai multe drepturi, si tarile noi, care ar avea mai putine drepturi. In momentul in care intrati in Uniune, aveti aceleasi drepturi ca si ceilalti.

Dar doresc sa va spun altceva: am facult elogiul compromisului fara de care nu exista constructie si unitate europeana, dar mi-ar place foarte mult  ca acest compromis sa nu se faca in functie de cel mai mic numitor comun. Trebuie sa avem cultura compromisului si trebuie, in acelasi timp, sa avem o mare ambitie. Compromis nu este in a se pune de acord pe cel mai mic proiect, compromisul inseamna a avea o mare ambitie si de a incerca sa intelegem ceea ce doreste partenerul.

Trebuie sa fim mai creativi. Trebuie sa inovam mai mult, trebuie ca, impreuna, sa descoperim noi drumuri pentru a avansa. As vrea sa iau cateva exemple, si, in cadrul presedintiei mele, as dori ca problemele de energie si climat sa fie prioritare. Doamnelor si Domnilor, nu mai avem timp de asteptat, planeta este la marginea prapastiei. Europa nu trebuie sa comenteze dezastrul care va veni, Europa trebuie sa dea exemplu. Europa trebuie sa fie pioniera. Europa trebuie sa explice popoarelor lumii  ca nu putem continua sa sacrificam viitorul planetei noastre. Europa trebuie sa arate ca putem avea cresterea economica de care aveti nevoie pentru cresterea nivelului de trai a romanilor si, in acelasi timp, o crestere care sa nu distruga echilibrele planetei.

Europa trebuie sa inventeze o noua crestere; o crestere puternica dar care sa economiseasca energie; o crestere durabila. Fiti siguri ca Presedintia franceza va face totul pentru a ajunge la un bun acord pe baza propunerilor Comisiei in cadrul pachetului energie/climat pe care trebuie sa il adoptam.

Dragi prieteni, cum am putea spune chinezilor, indienilor, brazilienilor, ca pericliteaza viitorul planetei, daca noi insine, europenii, nu suntem capabili sa respectam regulile care dorim sa fie respectate de altii. Daca dorim ca ceilalti sa ne urmeze exemplul, trebuie sa fim exemplari din acest punct de vedere.

A doua axă de acţiune a preşedinţiei franceze, am spus-o, este imigraţia. Este o provocare majoră pentru Europa. Libera circulaţie a persoanelor este un principiu fundamental al Uniunii Europene, dar nu mai este posibil – si o afirm cu toata convingerea - . să avem 27 de politici de imigraţie diferite. Deoarece deciziile unei ţări au consecinţe uneori foarte grele pentru vecinii săi. Trebuie să stabilim împreună un cadru european. Trebuie să adoptăm un „pact european al imigraţiei” care va stabili priorităţi şi principii comune; un pact care va constitui baza unei adevarate politici europene de imigraţie. Nu voi da decat un exemplu: suntem 27 de tari in Europa, 27 de democratii. In numele carui fapt, un refugiat politic ar avea dreptul sa depuna 27 de dosare diferite in 27 de tari? Doresc ca, in momentul in care o tara din Europa spune nu, si ceilalti 26 sa spuna nu. Si cand o tara din Europa spune da, si celelalte 26 de tari sa spuna da. Ori, atunci, de ce sa construim Europa, daca nu suntem capabili sa ne raportam la aceleasi valori, la aceleasi principii, sau la aceeasi politica de imigratie?

A treia axă: agricultura. Agricultura, care este la fel de importantă atât pentru România cât şi pentru Franţa. Doresc ca, în timpul preşedinţiei franceze, să fim în măsură să definim principalele principii care vor sta la baza politicii agricole comune de după 2013. Vreau să mă fac înţeles bine. La ce serveste sa aplici reguli foarte severe in materie de securitate sanitara agricultorilor europeni daca continuam sa importam in Europa produse agricole care provin din alte alte tari si care nu respecta nici una dintre regulile pe care ii obligam pe proprii nostri agricultori si crescatori sa le respecte? Cer preferinta comunitara pentru agricultorii Europei, fiei ei romani, francezi sau de alta nationalitate. Numai asa vom putea valoriza si apara politica agricola comuna.

Şi în sfârşit, ultima axă, doresc ca Europa să depună mai multe eforturi pentru securitate. Doamnelor si Domnilor, dragi prieteni, am convingerea ca nu este posibil ca Uniunea să fie una dintre cele mai prospere regiuni ale lumii şi să fie, in acelasi timp, incapabilă să-şi asigure securitatea. Doresc sa pun problema apararii europene si afirm in fata dumneavoastra ca nu exista nici o contradictie intre apartenenta la Alianta atlantica, intre prietenia cu Statele Unite ale Americii care sunt aliatii nostri istorici si necesitatea, pentru Europa, de a-si asigura propria aparare in complementaritate cu NATO. Com doriti ca Europa sa se faca respectata, ca Europa sa se faca auzita, ca Europa sa existe pe scena internationala daca Europa nu este capabila sa-si asigure singura, in acord cu aliatii sai, propria aparare si propria securitate? Doresc, de altfel, ca Romania si Franta sa mearga foarte departe in colaborarea dintre cele doua natiuni in serviciul securitatii noastre comune. As dori de altfel sa multumesc Romaniei pentru angajamentul sau in serviciul Europei, inclusiv in momentul in care interesele Europei trebuiesc aparate in afara Europei.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Uniunea nostră europeana s-a schimbat. Extinderea sa la ţările din Europa Centrală este un eveniment major al acestui început de secol XXI. Această extindere înseamnă victoria democraţiei. Aceasta extindere nu s-a incheiat, numeroase tari, si ma gandesc in special la Balcani, si, fara indoiala, pe termen la Moldova, au vocatie, ca si Serbia, de a intra in Uniunea europeana.

Această extindere a transformat faţa Europei în profunzime.

România are una dintre cele mai lungi frontiere exterioare, deoarece trei dintre vecinii săi nu sunt membrii ai Uniunii, însă aspiră să devină sau se apropie de Europa. România are de jucat deci un rol primordial în reflecţiile privind viitorul Europei, extinderea, politica de vecinătate, Marea Neagră şi mizele ei.

Si eu insumi, care militez atat de puternic pentru proiectul Uniunii mediteraneene, as fi ultimul care sa reprosez Romaniei de a-si manifesta cu atata forta ambitia pentru Marea Neagra. Atunci, va trebui să găsim împreună răspunsuri la criza care mocneşte în Balcanii occidentali. Vocaţia europeană a ţărilor din Balcanii occidentali este incontestabilă, chiar dacă mai au un drum lung de parcurs. Suntem la a doua zi după cel de-al doilea tur de scrutin din Serbia, problema asupra statutului definitiv al provinciei Kosovo intră într-o etapă decisivă. Este esenţial ca Europa să nu se divizeze în această chestiune. Este esenţial ca, în această problemă europeană, răspunsul să fie, în primul rând unul european. Franţa şi România trebuie să lucreze împreună pentru a adresa un mesaj de linistire Serbiei, care are vocatia de a apartine Uniunii europene.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Pentru prima dată în foarte lunga istorie a Europei despre care trebuie sa spunem ca este făcută mai mult din războaie decât din pace, iată că popoarele continentului nostru decid să îşi unească destinele într-un demers pacifist. Acest demers este fără precedent. Niciodata, in istoria continentului nostru nu am facut ceea ce am facut impreuna in ultimii 60 de ani. Niciodata, in nici o regiune din lume, in toata istoria umanitatii, nu a fost facut ceea ce popoarele Europei au facut impreuna de 60 de ani. Peste tot in lume, in Asia de sud-est sau in America Latina, experienta europeana este privita ca sursa de inspiratie

Doamnelor si Domnilor, cei care ne-au precedat au avut idee construirii Europei, au realizat Europa, au largit Europa. Sa fim la inaltimea ambitiilor lor. Fie ca si generatia noastra sa aiba tot atata ambitie pentru Europa precum cele care ne-au precedat, care au fost in serviciul pacii pentru a intoarce spatele razboiului. Ei au facut Europa pentru noi, inaintea noastra, si ne revine sa facem sa traiasca Europa acum, prin proiecte concrete care vor schimba viata concetatenilor nostri. Si, daca dorim, Uniunea europeana poate deveni in secolul XXI, unul dintre marii actori ai acestei lumi multipolare care se creeaza sub ochii nostri.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Aşa cum a scris marele dvs. diplomat Nicolae Titulescu „când vorbim de Franţa şi România, este greu să facem diferenţa între inimă şi raţiune”.

Astăzi, mai mult decât oricând, prietenia franco-română este o realitate. Ea este un atu major pentru Europa noastră.  Aceasta prietenie arata drumul unei Uniuni care respecta identitatile si valorile ca pe o bogatie. Fiti mandri ca sunteti romani, asa cum si eu sunt mandru ca sunt francez. Nu construim Europa prin negarea natiunilor , ci prin adunarea lor si prin complementaritatea lor. O Europa pe care dorim sa o construim impreuna cu toti partenerii, careia nu ii va fi frica de identitatile noastre nationale si care va dori sa straluceasca in lumea intreaga. Dinamismul exceptional al Romaniei de astazi ne arata ca aceasta Europa a visurilor noastre are zile frumoase in viitor!

Ati inteles, Doamnelor si Domnilor, pentru mine, fiu al unui European din Est, a vorbi in fata Parlamentului roman era un moment de emotie intensa. Am o mare ambitie pentru colaborare, prietenia dintre cele doua popoare ale noastre. Am o mare admiratie pentru ceea ce ati stiut sa faceti in ultimii douazeci de ani in care nu ati fost ocoliti de nici o suferinta. Doamnelor si Domnilor, permiteti-mi sa va spun din adancul sufletului ca Europa are nevoie de Romania, ca Romania trebuie sa aiba incredere in ea, atunci, daca imi permiteti, traiască prietenia franco-română Trăiască România ! Trăiască Franţa ! Si traiasca Europa!

Vă mulţumesc.