Fragmente din alocuţiunea preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, la Conferinţa Anuală a Ambasadorilor (27 august 2007)

1) EUROPA :

Constructia europeana ramane pentru Franta o prioritate absoluta. Fara Europa, Franta nu va putea da raspunsuri eficiente la provocarile timpurilor noastre.
Iata de ce am dorit, cu prioritate, sa repornim Europa propunand Tratatul simplificat ; succesul era departe de a fi castigat dinainte ; el a fost obtinut datorita unui acord franco-german perfect. (…) Ar exista de altfel un numar de contradictii pentru Franta daca doreste sa conteze mai mult in Europa, fara a avea dorinta sa gaseasca solidaritatea necesara cu institutiile atat de puternice in Europa cum sunt Comisia si Parlementul european. Cum se poate actiona in Europa avand ca obiectiv sa te opui Comisiei sau Parlamentului european ?  Ar insemna sa te condamni la esec.  Pentru adoptarea Trataului simplificat (…), presedintele Comisiei este un aliat decisiv. In realitate, bunele intentii ale tuturor s-au reunit si am propus un scenariu de iesire din criza clar si federator. Este o lectie pentru viitor.

Dorinta mea este ca Presedintia portugheza, in care am toata increderea, sa-si incheie lucrarile pentru Consiliul european din octombrie, spre a permite intrarea in vigoare a noului Tratat inainte de alegerile europene din primavara lui 2009. Impreuna cu Primul ministru, vom veghea in acest caz ca Franta sa fie una dintre primele tari careia sa i se ceara, prin intermediul Parlementului ei, sa ratifice acest Tratat. Sincer, prefer sa vad Franta prima la ratificare, decat sa vad Franta izolata prin refuzul sau.
Europa fiind de acum iesita din blocajul constitutional care dura de 10 ani, a sosit momentul de a se pune intrebarea privind viitorul proiectului european. As dori ca, inainte de sfarsitul anului, sa fie creat de catre cele 27 state membre un Comitet de 10 – 12 intelepti de mare nivel, , asemanator celor prezidate de Werner, Davignon si Westendorp, sau Comitetului Delors, pentru a reflecta assupra unei chestiuni pe cat de simpla pe atat de fundamentala : « ce Europa construim in 2020-2030 si pentru ce misiuni ? ». Inteleptii ar trebui sa incheie conluziile si propunerile lor inaintea alegerilor europene din iunie 2009,pentru a permite Parlamentului nou ales si viitoarei Comisii sa dispuna de rezultatul muncii lor, in completarea Tratatului simplificat si a muncii de renovare a politicilor Uniunii si a cadrului sau financiar.
Daca aceasta reflectie esentiala asupra viitorului Uniunii noastre este lansata de catre cei 27, Franta nu se va opune ca noi capitole ale negocierii intre Uniune si Turcia sa fie deschise in lunile si anii care vor urma, cu conditia ca aceste capitole sa fie compatibile cu cele doua viziuni posibile ale viitorului relatiilor lor : fie aderarea, fie o asociere cât mai stransa posibil fara a se ajunge la aderare.  Nu voi fi ipocrit. Fiecara stie ca nu sunt favorabil decat asocierii. Este ideea pe care am expus-o pe timpul intregii campanii electorale.  Este ideea pe care am sustinut-o de multi ani. Cred ca aceasta idee de asociere va fi intr-o zi recunoscuta de catre toti ca fiind cea mai rezonabila. Pana atunci, precum Primul ministru Erdogan, doresc ca Turcia si Franta sa reinnoiasca legaturile privilegiate pe care le-au construit de-alungul une lungi istorii comune.

Nu am dorit sa ridic aceasta problema inaintea Tratatului simplificat, caci a o fi facut ar fi blocat totul.  Nu rezolvi o problema blocand totul.  Problemele se rezolva gasindu-se solutii.  (…). I-am spus Primului ministre turc : hai sa ne ocupam de cele 30 de probleme compatibile cu asocierea, si vom vedea ulterior restul. 
Mi se pare ca este o solutie care nu tradeaza dorinta Francezilor si care, in acelasi timp, permite Turciei de a avea sperante. Este evident ca daca ar fi sa fie refuzata aceasta formula de compromis, vreau doar sa reamintesc ca, pentru continuarea discutiilor, este nevoie de unanimitate.

Presedintia franceza a Uniunii, care va veni peste doar zece luni, trebuie de pe acum sa mobilizeze toate energiile noastre. Va trebui sa jucam in colectiv, sa ne ascultam toti partenerii.  Fiecare din capitalele Uniunii va primi, ianaite de 1 iulie 2008, vizita mea sau cea a Primului ministru. Vom avea desigur sa le propunem prioritati pentru a face sa progreseze Europa. Eu vad deja trei.  Trebuie ca Europa sa se doteze cu o politica a imigratiei. Trebuie ca Europa sa se doteze cu o politica a energiei. Trebuie ca Europa sa se doteze cu o politica a mediului. Daca se doreste ca popoarele Europei sa iubeasca din nou Europa, trebuia ca Europa sa conteze in cotidian : imigratie, energie, mediu.

2) STATELE UNITE ALE AMERICII :

Sunt unul dintre aceia care considera ca prietenia intre Statele Unite si Franta este si astazi tot atat de importanta precum a fost de-alungul a celor doua secole trecute. Aliati nu inseamna aliniati si ma simt absolut liber sa exprim punctele noastre de acord cat si dezacordurile, fara complezenta sau tabu, tocmai pentru ca imi asum fara complexe faptul ca Franta este un prieten si un aliat al Statelor Unite.

3) APARARE :

As dori, astazi sa pun accentul pe dosarul Europei Apararii. La aproape zece ani de la acordul de la Saint-Malo, a venit momentul sa ii imprimam un nou elan.
Ceea ce a fost infaptuit in ultimii ani, este departe de a fi neglijabil, caci Uniunea a dirijat in jur de cinsprezece operatiuni pe continentul nostru, in Africa, in Orientul Apropiat, in Asia. Aceste interventii indica, daca mai era nevoie, ca nu exista competitie, ci complementaritate, intre NATO si Uniune. In fata multiplicarii crizelor, nu este vorba de un prea plin, ci de un deficit de capacitati in Europa.
As dori ca europenii sa isi asume in intregime responsabilitatile si rolul in serviciul securitatii lor si al celei mondiale. Pentru aceasta, avem nevoie de o intarire a capacitatilor noastre de planificare si de conducere a operatiunilor ; de a dezvolta in Europa armament prin noi programme si sa il rationalizam pe cel existent ; sa asiguram interoperabilitatea fortelor noastre ; si ca fiecare in Europa sa beneficieze de partea sa de securitate comuna. Nu putem continua cu patru tari care platesc pentru securitatea tuturor celorlalte. Dar, in afara instrumentelor, avem nevoie si de o viziune comuna. Care sunt amenintarile care apasa pe Europa si prin ce mijloace trebuie noi sa raspundem ? Trebuie sa elaboram impreuna o « noua strategie europeana de securitate ». Am putea aproba acest text in perioada presedintiei franceze, in 2008. Cartea noastra alba in domeniul apararii si securitatii nationale, elaborata sub coordonarea lui Hervé Morin, va reprezenta contributia Frantei la aceasta munca absolut necesara.
In acest demers european, Franta si Germania au pus fundatia : brigada franco-germana, urmata de Corpul european. La Saint-Malo, Franta si Regatul Unit al Marii Britanii au continuat aceasta constructie, asa cum era si normal, caci, impreuna, cele doua bugete ale noastre pentru aparare reprezinta doua treimi din totalul celorlalte 25 de tari ale Uniunii, si cele doua bugete ale noastre pentru cercetarea in domeniul apararii, dublul. Mi-ar place ca atunci cand sunt judecate deficitele unora si altora, sa ne aducem aminte ca in Franta, bugetul apararii reprezinta cel de al doilea buget al Natiunii. Este mai usor sa fi in echilibru cand nu cheltuiesti mult pentru aparare. Dar nu sunt convins ca Franta ar putea sa isi joace rolul daca ar face economii in acest sector. Italia, Spania, Polonia, Olanda, si toti ceilalti parteneri ai nostri au dorinta de a participa la acest efort comun care ne va permine sa valorificam in cel mai inalt grad autuurile noastre : Uniunea dispune de toata paleta de instrumente in crize : militar, umanitare, financiare. Ea trebuie sa se afirme progresiv ca un actor de prim rang al pacii si al securitatii in lume, in cooperare cu Natiunile unite, Alianta atlantica, Uniunea africana. Ea ar trebui si sa aiba vointa de a lansa o veritabila politica de cooperare si de asistenta in materie de securitate cu terte tari, si ma gandesc in special la Africa.
Permite-ti-mi aici sa evoc un subiect care mult timp a fost tabu. Aceste progrese decisive ale Europei apararii pe care le amintesc nu se inscriu absolut deloc in competitie cu NATO. Aceasta Alianta Atlantica, trebuie sa o reamintim, este a noastra : noi suntem cei care am fondat-o, noi suntem astazi unul dintre principalii contribuitori. Din 26 de membri, 21 sun membrii ai Uniunii. A opune Uniunea NATO-ului nu are nici un sens, caci avem nevoie de amandoua. Mai mult : sunt convins ca este si in interesul Statelor Unite ca Uniunea europeana sa isi adune fortele, sa isi rationalizeze capacitatile, sa isi organizeze propria aparare in mod independent. Trebuie sa progresam cu pragmatism, si in acelasi timp cu ambitie, fara a priori idelogic, avand ca unica obsesie securitatea noastra. Cele doua miscari sunt complementare. Asi dori ca in lunile urmatoare sa avansam spre intarirea Europei apararii si catre renovarea NATO, si deci a relatiei sale cu Franta. Cele doua merg impreuna. O Europa a apararii independenta si o organizatie atlantica in care sa ne ocupam locul cuvenit.
Este de altfel ceea ce se intampla deja pe teren : in Afghanistan, sub mandat ONU, forta NATO a fost condusa de curand de Corpul european al Uniunii, sub ordinele unui general francez.

4) KOSOVO :

Kosovo ofera o alta ilustrare a acestei complementaritati, caci Uniunea si NATO, sub mandat ONU, coopereaza strans acolo. Aceasta cooperare va avea o importanta cruciala in urmatoarele luni. La initiativa Frantei, Grupul de contact isi continua eforturile pentru a reinnoda dialogul dintre sârbi si kosovari. Noi sustinem principiul unei independente supervizate de comunitatea internationala, garanta a drepturilor minoritatilor si insotita de Uniunea europeana. Asi dori astazi sa lansez un triplu appel : sarbilor si kosovarilor sa dea dovada de realism si sa se angajeze cu buna credinta in acest ultim efort pentru ajungerea la o solutie acceptata reciproc ; Rusilor si Americanilor, pentru ca sa inteleaga ca acest dosar foarte complicat, este in primul rand un dosar european ; si, in fine Europenilor, care trebuie sa isi demonstreze unitatea caci, tarile Uniunii sunt cele care isi vor asuma esentialul responsabilitatilor si deci si costurile, si, de altfel, in cadrul Uniunii se regaseste viitorul pe termen lung al spatiului balcanic.

5) ORIENTUL MIJLOCIU :

Apare cateodata, sentimentul ca pacea face pasi inapoi in spirit si in inimi. Am reputatia de a fi prietenul Israelului si acest lucru este adevarat. Nu as tranzactiona niciodata securitatea Israelului. Dar toti conducatorii tarilor arabe, incepand cu presedintele Mahmoud Abbas, care au venit in numar mare la Paris de la alegerea mea, cunosc sentimentele mele de prietenie si respect catre popoarele lor. Aceasta prietenie ma autorizeaza sa spun conducatorilor israelieni si palestinieni ca Franta este hotarata sa ia sau sa sustina orice initiativa utila, dar ca Franta are o convingere : pacea se va negocia in primul rand intre israelieni si palestinieni.
In viitorul foare apropiat, eforturile noastre, cele ale Cvartetului si ale tarilor arabe moderate, trebuie sa se indrepte catre reconstructia Autoritatii palestiniene, sub autoritatea presedintelui sau. Dar este tot atat de indispensabila relansarea fara intarziere a unei autentici dinamic de pace care sa conduca la crearea unui stat palestinian. Daca partile si comunitatea internationala se eschiveaza, din nou, de aceasta ambitie, crearea unui « Hamastan » in banda din Gaza risca sa apara retrospectiv ca prima etapa in intrarea sub controlul islamistilor radicali a tuturor teritoriilor palestiniene. Franta nu se va resemna in fata acestui lucru.

6) IRAN :

Franta mentine impreuna cu conducatorii sai un dialog fara menajamente, care s-a dovedit util in mai multe ocazii. Franta a luat initiativa, impreuna cu Germania si Marea Britanie, a unei negocieri in care Europa sa joace un rol central, alaturi de Statele Unite, Rusia si China. Parametrii acestei negocieri sunt cunoscuti : nu mai revin asupra lor decat pentru a reafirma ca un Iran dotat cu arma nucleara este pentru mine inacceptabil, si pentru a sublinia intreaga determinare a Frantei in demersul actual care reuneste sanctiuni in crestere, dar si deschidere daca Iranul alege sa isi respecte obligatiile. Acest demers este singurul care poate sa ne permita sa scapam de o alternativa catastrofala : bomba iraniana sau bombardarea Iranului. Aceasta a patra criza este fara indoiala cea mai grava care apasa astazi pe ordinea internationala.
Solutiile care izvorasc lent din celalalt proces de negociere « in sase » si care au facut ca Coreea de Nord sa accepte, sub controlul AIEA, renuntarea la nuclearul militar si inchiderea reactorului, arata ca, dupa renuntarea Libiei la armele de distrugere in masa, ca exista un drum daca macar exista o dorinta. Poporul iranian este un popor mare care merita respect, nu aspira nici la izolare, nici la confruntare. Franta nu se va da in laturi de la nici un efort pentru a convinge Iranul ca va avea mult de castigat angajandu-se intr-o negociere serioasa cu Europenii, Chinezii, Rusii si, bine inteles cu Americanii.

7) RUSIA – CHINA :

Rusia isi impune revenirea pe scena internationala jucand cu o anume brutalitate atuu-rile sale, indeosebi in domeniul gazelor si petrolului, pe cand lumea, Europa indeosebi, asteapta din partea sa o contributie importanta si positiva la reglementarea problemelor timpurilor noastre pe care statutul sau regasit il justifica. Cand esti o mare putere, trebuie ignorata brutalitatea.
China, angajata in cea mai impresionananta renastere a istoriei umanitatii, transforma cautarea sa insetata de materii prime in strategie de control, indeosebi in Africa.