Paul Morand

Tatăl său, Eugène, a ocupat la Paris mai multe funcţii legate de artă : curator la Dépôt des marbres în 1902, directorul Şcolii Naţionale de Arte Decorative în 1908. De asemnea, el frecventează şi poeţi, inclusiv cercul lui Mallarmé, artişti şi sculptori, printre care Rodin, în timpul tinereţii lui Paul.

Tânărul Paul învaţă engleza foarte devreme şi pleacă la Londra în mai multe rânduri în adolescenţă (1902, 1903, 1904, 1908, 1909, 1913). De asemenea, mai vizitează Veneţia şi Italia de Nord şi, în fiecare vară, petrece o lună în apropierea Lacului Como.

În 1905, pică proba orală de filizofie a examenului de bacalaureat. Jean Giraudoux devine meditatorul său şi Paul devine un elev silitor.

Intră la Şcoala de Ştiinţe Politice, apoi reuşeşte la concursul pentru Quai d'Orsay. La debutul său în carieră, frecventează mediile literare, îl cunoaşte pe Proust şi face unele încercări de poezie, scriind Odă lui Marcel Proust.

Primele texte publicate sunt poezii, mai exact Lampes à arc în 1919. Însă intră cu adevărat în literatură cu publicarea, în 1921, a primei sale lucrări în proză, Tendres stocks, o culegere de nuvele prefaţată de Proust.

În anii 1920-30, scrie numeroase cărţi, jurnale de călătorie, romane scurte şi nuvele, care frapează prin sobrietatea stilului, geniul formulării şi vivacitatea naraţiunii, însă şi prin descrierea ţărilor traversate de către autor sau personajele sale, în general mari burghezi cultivaţi cu idei ample .

Unul dintre faptele marcante ale vieţii lui Morand este atitudinea sa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, precum şi apropierea sa de regimul lui Vichy. După ce a fost îndepărtat din funcţie în 1940, Paul Morand, a cărui soţie, Elena Şuţu, era româncă, a fost numit, la întoarcerea lui Pierre Laval în guvern în 1943, ambasador al Franţei în România. Jean Jardin, eminenţa cenuşie a lui Pierre Laval, îi organizează plecarea de la Bucureşti în 1944, la avansarea trupelor ruse, şi îl numeşte în Elveţia. La sfârşitul războiului, este ambasador la Berna, fiind destituit din aceste funcţii odată cu schimbarea regimului, şi constrâns la exil în Elveţia.

În timpul exilului său din Elveţia, Morand se dedică continuării operei sale, marcată de noi orientări şi, în special, printr-un interes nou pentru istorie. El devine, de asemenea, împreună cu Jacques Chardonne, modelul şi protectorul unei noi generaţii de scriitori care se va numi les Hussards.

Atitudinea sa din timpul războiului îi atrage profunda antipatie a generalului de Gaulle,care va împiedica mult timp intrarea lui Morand în Academia Franceză. Autorul lucrării "Bucarest" a fost ales pe 24 septembrie 1968 în funcţia lui Maurice Garçon, unul dintre cei şapte adversari cei mai înverşunaţi de la alegerile ratate din 1958.